sâmbătă, 15 aprilie 2017

Cum am descoperit plăcerea de a gusta vinuri de soi

Aş putea spune că am avut ca mentor un mare oenolog sau că o mare personalitate m-a influenţat ori că am urmat cursuri de somelier, dar aş minţi. Adevărul este mult mai simplu. În primul rând, dintotdeauna vinul a fost o prezenţă continuă în familie. Atât cel de "buturugă" sau de MAT (aşa numitele uzine de vinificaţie) din butoaiele bunicilor dar şi cel de cramă, păstrat de tatăl meu în damigene mari învelite în nuiele, ori cel îmbuteliat la sticle de trei sferturi, pe care cel mai adesea le ţinea pe post de bibelouri.

Curiozitatea în explorarea diversităţii vinurilor româneşti mi-au trezit-o prima oară cărţile lui Ioan Dan, din care citez: "Vinul de Segarcea aspreşte inima, dar moaie genunchii. Cel de Drăgăşani se lipeşte de tine ca o muiere şi nu te lasă de lângă el până la ziuă. Vinul de Odobeşti e ca sărutul fecioarei, niţel amărui. Vinul de Târnave are miros de suflet de sfânt, pe ăsta trebuie să-l bei închinându-te... Cotnarul e altfel, după prima cană simţi cum îţi cântă un cor de îngeri în gură..." Păi spuneţi voi, cum să rezişti unor astfel de denumiri de origine controlată? Voi aţi putea?



Explorarea propiu-zisă am început-o după ce mi-a picat în mână cartea lui Radu Anton Roman - Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti. Nu mă pot abţine să citez nici din asta. Spune el că la cuiburi de cinci, adică sarmale făcute din cinci feluri de carne învelite fiecare separat dar fierte împreună, ar merge o Fetească Neagră - "nici copilă cuminte şi neaflată de bărbat, dar nici muiere la cei opt copii ai ei, ci codană scorpie, mirosind provocator a muschi de pădure şi a coajă de pâine caldă, lipindu-se de om ca o zeamă de buruiană fermecată." Avem de toate aici: asociere culinară, indicaţii despre buchet, aromă şi corpul vinului, vârsta lui, indicaţii care nu ar trebui să lipsească de pe eticheta nici unui vin care se respectă.




Am citit eu mult mai multe cărţi care au legătură cu vinurile dar nu fac aici o bibliografie. Ultima pe care o amintesc este Vechi soiuri româneşti de viţă de vie a a doctorului în oenologie Ioan M. Puşcă pe care o am cu dedicaţie. Acolo am aflat care este diferenţa dintre un vin premium şi un vin obişnuit de masă, ca să dau doar un exemplu.



Aş putea spune că totul s-a făcut oarecum treptat şi natural. Totuşi cred că a existat un moment care a înclinat balanţa şi anume vizitarea târgurilor de vin de la Romexpo, unde într-un an am primit invitaţia de a vizita crama Beciul Domnesc (construită în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, monument din patrimoniul UNESCO), invitaţie pe care am onorat-o participând la o degustare cu cinci vinuri alături de un platou cu caşcaval, fructe şi biscuiţi speciali. De atunci, sunt vreo 13 ani, am participat (şi în calitate de blogger) la multe degustări şi prezentări de vinuri şi vă rog să mă credeţi, mereu e ceva nou de învăţat, de descoperit în acest domeniu. 


În acea primă degustare, unul din vinuri mi-a atras atenţia şi de-a lungul acestor ani a rămas unul din preferatele mele. Este vorba despre Cabernet Sauvignon-ul de la Beciul Domnesc, un vin... complet, matur şi echilibrat, un vin cu care mă potrivesc. Şi care poate fi un companion plăcut al unei mese, alături de brânzeturi maturate, carne roşie şi vechi prieteni ori familie.

Voi cum aţi descoperit plăcerea de a gusta vinuri de soi? Şi ce vin preferaţi? Alb, rose sau roşu?

26 de comentarii :

  1. Răspunsuri
    1. Setea apa o stinge! Vinul bun a fost lăsat oamenilor pentru desfătare cumpătată! :)

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Mulţumesc! N-aş spune că sunt chiar un bun cunoscător dar încerc să învăţ!

      Ștergere
  3. Eu nu merit sa beau vin! Sotul meu rade de mine. Oricat ar fi de bun, de vechi, de nobil. il tric! Adaug in pahar suc. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Offf! Învaţă-l să ascundă sucurile sau să le pună sub cheie, atunci când desface o sticlă de vin bun! :)

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Vezi ce ai pierdut atunci când nu i-ai citit cărţile? :)

      Ștergere
  5. Mereu am spus ca tu cunoști, știi, simți și ne lași și nouă puterile tale asupra vinului. Eu alb beau, demisec ..indiferent de bucate, spre disperarea celor ca tine, care potrivesc vinul cu mâncarea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Din păcate, nu eşti un caz unic! Dar ne adaptăm, potrivim mâncarea la vin! ;)
      Dar am o nedumerire. Că bei doar alb pot înţelege. Dar de ce doar demisec?

      Ștergere
    2. ..pai, sec nu imi place, si demidulce sau dulce depinde de vin, doar.

      Ștergere
    3. Cel mai bun Muscat Ottonel pe care l-am băut vreodată a fost unul sec. :)
      Mai vedem noi când veniţi pe litoral! :)

      Ștergere
  6. Bunicul meu a fost administrator la o podgorie, avea si o mandra acolo in plai, pe la bunica ajungea doar de sarbatori dar avea grija sa nu-i lipseasca nimic. Imi amintesc cand eram copil si ma nimeream de sarbatori la ei, dis de dimineata la ora 6 sosea o sareta cu doua codane, legate chic cu basmaua cu ciucuri si cu o floare de muscata la ureche. Descarcau bunatatile pe care le trimitea bunicul, struguri de toate soiurile, vin de tamaioasa, purcelus de lapte. A fost cel mai bun vin pe care l-am baut. El sosea dupa ora 10- 11 calare pe un cal, tovarasul lui de-o viata care stia sa il poarte pe unde voia, cunostea drumurile. Toate astea megreau in beci la racoare alaturi de tavi cu fripturi si tavi cu cozonaci, cornulete si alte cele. Da SF. Maria mare, era hramul satului, iar mie imi placea sa stau in beci ca era racoare de zici ca avea aer conditionat. Si acum dateaza casa veche de peste 100 de ani si imi place ori de cate ori ajung pe acolo.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am crescut între podgorii! Şi tare bine mai era! :)

      Ștergere
  7. Eu prefer vinul rosu si i-am descoperit gustul in familie pentru ca ai mei parinti sunt din Vrancea, o zona viticola cu traditie.

    RăspundețiȘtergere
  8. Răspunsuri
    1. Din câte văd, doamnele preferă vinul dulce. Aşa o fi pe Venus! :)

      Ștergere
  9. n timpul facultatii am fost convocata la munca voluntara (de fapt era obligatorie) la podgoria de la Segarcea. Timp de doua saptamani am cules struguri si am ajutat la procesul de fabricare al vinului. A fost prima mea intalnire cu magia rezultata dintr-un modest strugure si m-am bucurat din plin de experienta senzoriala a licorii bahice aflata in diverse stadii de pregatire.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Făcând liceul în Tecuci, eu am făcut practică agricolă la Nicoreşti! :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !