joi, 2 martie 2017

La fântâna cu Kafune

Acum putea identifica fără greş gustul plăcut dar neutru al apei, cu conţinut echilibrat de minerale, gustul care satisface setea. Dar şi legat la ochi aroma profundă a cafelei, senzuală ca mâna iubitei ce trece jucăuş prin păr. Adaptarea fusese rapidă şi nu lipsită de peripeţii. Totul începuse, acum trei zile, cu un mail, un simplu mail.


Bine, poate nu chiar atât de simplu, deoarece conţinea un răspuns. O veste aşteptată, invitaţia pentru interviul final, cel în care spera să obţină postul pentru care se pregătise. Mai erau trei zile până atunci dar nu i se părea deloc că ar fi timp destul. Şi-a ales atent ţinuta, a trecut pe la frizer, a trecut din nou totul în revistă şi nu în ultimul rând a început să deruleze posibile scenarii. El, tânărul din orăşelul prăfuit, uitat de lume, se ducea să bată la porţile unei companii cunoscute de la ţărmul mării.

A ajuns cu ceva timp înainte, nu cunoştea locurile şi îi era frică să nu întârzie. A avut timp să studieze pe dinafară sediul companiei, o vilă cu pereţi din piatră calcaroasă, întinsă preponderent pe orizontală, cu o curte mai mult decât generoasă. I-ar fi plăcut să lucreze chiar acolo. Conştient că sosise mai devreme, a apăsat timid pe butonul video-interfonului de la poarta din fier forjat. La intrarea în clădire l-a întâmpinat o tânără de vârsta lui, cu familiaritatea specifică vârstei, care l-a condus în anticamera secretariatului invitându-l să ia loc până la ora stabilită.

De pe culoarul adiacent, unde era o vânzoleală continuă specifică locurilor unde se lucrează intens, răzbăteau frânturi de vorbe:
... ne vedem în cinci minute la fântână; ... să m-aştepţi cu apă şi cafea; ...te iau de la fântână la plecare.
Dar şi de la secretariat: 
... mai trebuie apă la biroul de personal; ... cafea la biroul şefului.
Brusc şi-a simţit gura uscată, emoţiile îşi spuneau cuvântul. A întrebat, din nou timid, de unde poate lua nişte apă. Secretara i-a spus să meargă la fântână (cel puţin aşa a înţeles) făcând totodată un gest vag spre culoar. A luat-o într-acolo, un pic nedumerit, iar în capăt a deschis uşa ce dădea în curte, căutând din ochi. Cineva, observându-l vizibil încurcat, îl întreabă amuzat ce a pierdut. Răspunde fâstâcit că secretara i-a spus să meargă la fântână, iar el, da, caută desigur o fântână, fântână care nu are unde să fie altundeva decât în curte. După un hohot sănătos, acel cineva îl ia binevoitor de după umeri şi îl duce într-o cameră de recreere spaţioasă, spunându-i că acolo este La Fântâna în timp ce-i arată marcajul.


După ce îi explică cum să se servească, dispare rapid, probabil cu treabă. Goleşte aproape pe nerăsuflate o sticlă cu apă plată. Curios, studiază şi una carbogazificată.


Îndrăzneşte să-şi pună şi cafea într-o cană inscripţionată, exact ca în imaginea următoare:


Apucă să ia vreo două guri simţind gustul reconfortant, când este strigat şi chemat pentru interviu. Precipitat, îi pune-n mâini cana secretarei, aproape stropind-o şi mai că dă năvală pe uşa biroului.

După câteva zeci de minute, care lui i s-au părut ore, iese victorios pe uşă. Secretara, ghicindu-l după privire, îi oferă aceeaşi cană inscripţionată, dar cu cafea proaspătă, spunându-i:
- Ai reuşit, se vede-n ochii tăi! Dar crede-mă, nu-i minune, e Kafune! 
Şi văzându-i privirea, acum nedumerită, continuă:
- Kafune, marca noastră preferată de cafea! Acum rămâne doar să mai sărbătorim!
- Daaa? Păi este permis?
- Desigur, după program. Oricum mai e puţin. Poţi aştepta la fântână, în compania cuplului preferat de business al firmei, apa şi cafeaua, de data asta nu în curte (cu un zâmbet şăgalnic, aluzie evidentă la întâmplarea de dinainte). Poţi face noi cunoştinţe, chiar ar fi indicat, ne place să socializăm. Nu îţi face griji, te vei revanşa la salariu.

***

Întâmplarea este reală, aşa cum am auzit-o povestită. Bineeee, poate puţin romanţată. Şi nu e chiar demult petrecută. Tipul în cauză s-a descurcat destul de binişor acolo.

Indiscutabil este însă avantajul pe care îl aduce conceptul "La Fântâna" pentru companii dar şi pentru acasă (căci cine se obişnuieşte cu bine nu vrea decât... mai bine). Nu iroseşti timp preţios şi poţi face faţă cu brio oricărei întâlniri de afaceri, fie ea chiar şi neprevăzută.

Articol scris pentru Spring Superblog 2017, proba numărul 1, ”Cuplul” apă + cafea, element al culturii organizaţionale.
Imaginile aparţin https://www.lafantana.ro/

16 comentarii :

  1. Am cafeaua pe birou, inca aburinda, insa povestea aceasta m-a facut sa-mi fie sete, sete de apa proaspata, bauta intr-o oaza de liniste. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucură că povestea mea ţi-a trezit asemenea gânduri.

      Ștergere
  2. Vreau și eu La Fântână, la o cafea! Mi-ai făcut poftă. Poate cumpără și șeful meu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit povestea ta pe nerasuflate. Foarte frumoasa si amuzanta. Ma bucur ca prietenul tau a reusit sa prinda postul dorit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Prietenul ăsta al tău e un om norocos. Doamne, abia aşteot să mă-ntâlnesc cu o fântână, mi-ai trezit curiozitatea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred eu că o să te-ntâlneşti curând cu fântâna dacă nu ai făcut-o deja! :)

      Ștergere
  5. sa stii ca si eu, daca mi s-ar fi zis sa ma duc la fantana, tot pe afara as fi cautat :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa? :) N-aş putea spune acelaşi lucru despre mine, sunt oarecum familiarizat cu apa şi cafeaua în această formulă!

      Ștergere
  6. Cine ar refuza o cafea aburinda? Si daca mai e si Kafune, chiar e o minune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O cafea aburindă? Eu aş refuza-o sau aş lăsa-o să se răcească. Nu beau cafeaua decât rece!

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !