miercuri, 7 decembrie 2016

Antrenorul personal

Un antrenor personal este una din dorinţele arzătoare ale fiului meu mai mic (16 ani şi 1.90 m). Asta în condiţiile în care se duce la sală de 4-5 ori pe săptămână, este bine proporţionat şi e numai muşchi şi vitamină, ca să parafrazez o vorbă cunoscută. Aşa că, fără să gândesc, l-am întrebat la ce i-ar mai trebui, doar se descurcă bine şi aşa. Imediat cum am închis gura, am regretat şi asta pentru că mi-am adus aminte de tinereţea mea.


Eu n-am făcut remodelare corporală sau tonifiere musculară în mod special, aşa cum face fiul meu. Cred că puţină lume auzise de aşa ceva acum 35 de ani. Eu am făcut atletism iar rezultate notabile am avut în special la semifond (800 m plat, proba favorită). Am fost selecţionat de prin clasa a cincea, câştigam toate crosurile din oraş ca şi pe cele judeţene dar de acest nivel nu am trecut până când nu s-a format o grupă de 5-6 băieţi de care se ocupa un singur antrenor. Când s-a dovedit că întradevăr am talent pentru proba de 800 m am fost preluat de un altul, specializat în semifond, care se ocupa numai de mine. Şi rezultatele nu au încetat să apară. Privind lucrurile din această lumină, am hotărât că este momentul să am o discuţie cu băiatul meu.

Deşi în mare ştiam răspunsurile am vrut să le aud din gura lui. Aşa că l-am rugat să-mi spună motivele pentru care îşi doreşte un antrenor personal. Cu impetuozitatea tinerească specifică vârstei mi le-a servit de-a valma, pe toate deodată, aşa că voi încerca să le structurez un pic. În mare, cam astea ar fi:
- Vreau ca cineva să se ocupe numai de mine, să mă ajute să-mi ating obiectivele.
- Ştiu că sunt delăsător cu sportul şi mănânc de multe ori ce n-ar trebui, vreau pe cineva care să mă disciplineze.
- Vreau pe cineva care să mă motiveze, să mă încurajeze, să nu mă lase să renunţ, să-mi dea încredere în mine, vreau un prieten.
- Vreau pe cineva în ochii căruia să-mi fie ruşine să mă uit dacă nu mi-am respectat programul.
- Şi eu nu sunt destul bun pentru asta? - l-am întrebat când s-a oprit.
- Tu eşti taică-meu!
La auzul răspunsului am rămas fără cuvinte şi pot să jur că am înghiţit de câteva ori în sec, aşa cum face peştele pe uscat.



Dacă am văzut că treaba-i aşa serioasă, am introdus criteriile lui şi am început să sap temeinic pe internet. Curios, pentru Constanţa de unde suntem, căutarea n-a returnat nici un rezultat relevant. Am găsit în schimb un antrenor personal în Bucureşti care să corespundă setului nostru de criterii. Culmea, face evaluare şi monitorizare corporală săptămânală, de parcă ar vrea să ne facă în ciudă. Trebuie neapărat să mai amintesc ceva din categoria "Vezi că se poate şi aşa?". Când ajung la categoria Plan alimentar, fiul meu mă trage mustrător de mânecă asupra unui pasaj. Ca să nu fiu acuzat de interpretări, citez:
"...  se va ţine cont de plăcerile culinare ale fiecăruia şi se va încerca o înlocuire, o limitare şi nu o interzicere a alimentelor preferate." - accentul, el l-a pus.
 Aşa că bucureşteni, aveţi de ce să vă bucuraţi, mai ales că au nişte preţuri decente.



Acu, dacă tot am găsit, nu mă lasă inima să nu spun, este vorba de Centrul de remodelare corporală Salus de pe Calea Şerban Vodă, nr. 217 C, Bucureşti. Iar dacă chiar arde rău de tot, telefoanele sunt 0730.367.620 şi 031.430.37.30.

De mutat în Bucureşti nu se pune problema, dar îi rugăm să deschidă ceva pe aici. Între timp aştept păreri de la faţa locului.

#remodelarecorporală, #antrenorpersonal

6 comentarii :

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !