miercuri, 9 noiembrie 2016

Jocul umbrelor

Suntem la început de noiembrie, dar ca orice om înţelept, aşa cum îmi place să cred că sunt, am făcut deja planuri pentru perioada sfârşitului de an. De comun acord cu cei doi băieţi ai mei de 21, respectiv 16 ani şi prietenele lor. Astfel, am hotărât să schimbăm apartamentul nostru de pe malul mării, un loc de unde o poţi vedea şi auzi în toată splendoarea ei mai ales în toiul unei furtuni, asta dacă te ţin picioarele şi nu te zboară vântul de pe terasă (Faleză Nord, Constanţa) cu căsuţa prietenilor noştri, aflată la margine de pădure de munte, deci mai ferită de vânturi. Prietenii fiind şi ei dornici de altfel de experienţe.



Îmi şi imaginez cum îi aştept să se întoarcă de pe pârtie, recitind, la lumina focului din şemineu, aşezat comod în fotoliu şi cu un vin fiert alături, cele două romane (câte o carte o dată, fireşte) de Colin Forbes comandate cu ani în urmă de la editura RAO şi primite după ceva peripeţii cu Poşta română.


Bineînţeles, oala cu vin fiert cu scorţişoară, cuişoare, anason şi miere pusă când ies primii aburi, împreună cu cănile de lut cu gura strâmtă, îi va aştepta şi pe ei, să le aducă un pic de culoare în obraji după orele petrecute în frig. Pentru băieţi (aici mă autoinclud) neapărat o Busuioacă de Bohotin cu iz feciorelnic de fragi şi busuioc, colorat misterios în rubiniul trandafirilor de Baccara. Pentru fete Grasă de Cotnari, de culoarea galben verzuie a ambrei de Baltica sau mai bine ceai, căci vinul fiert dezleagă limbile şi nu cred că pot rezista limbariţei lor concertate.

De ce am pomenit de cărţi? Pentru că îmi place să citesc oriunde, oricând şi mă împac cu aproape orice gen. Cu părere de rău trebuie să recunosc că nu pot spune cu mâna pe inimă că toată familia citeşte. Cu cel mare am pierdut bătălie după bătălie, dar cu cel mic trag încă speranţe. Citesc foarte repede, aşa că trebuie să am grijă ca bagajul meu să mai conţină măcar încă vreo două, trei cărţi. Cred că printre umbrele lăsate de focul din şemineu unde ard troznind lemnele, nu ar prea merge ceva clasic aşa că mă orientez spre secţiunea RAO Thriller (poate mai învăţ ceva tehnici de persuasiune) unde îmi fac cu ochiul câteva cărţi în scopul de a le comanda.

Prima ar fi "Rinocerul", care după descriere mă va ţine la curent cu alte întâmplări ale echipei lui Tweed, directorul adjunct al SIS-ului şi ale lui Bob Newman, corespondentul străin de presă. Sper să fie la fel de explozivă şi captivantă, să poată fi citită la fel de bine atât ca şi roman poliţist, thriller de spionaj sau ca un roman de aventuri, aşa cum îmi aduc aminte că a fost "Vârtejul".


A doua ar fi "Valul ucigaş" de acelaşi autor. Descrierea este promiţătoare, sistem global de spionaj, deţinătorul secretului vânat de agenţii din toată lumea şi cineva privind toată acţiunea din umbră. După cum spuneam, se încadrează perfect în decorul cu umbre. În plus locuiesc pe malul mării aşa că nu are cum să nu îmi placă coperta.


A treia se numeşte "Poarta scorpionului" de Richard A. Clarke. Aflu despre ea că este un thriller geopolitic care pare să fi prevăzut niscavai conflicte actuale. Ador genul acesta de predicţii confirmate. În plus sunt şi scorpion plin, deci în ton cu titlul. Nu văd ce nu mi-ar plăcea la această carte.


Nu ştiu dacă voi avea tăria să nu deschid noile cărţi până când voi ajunge la munte. În timp ce scriu acest articol simt cum creşte (asemenea laptelui crud ce dă în fiert) curiozitatea în mine. Dar nu-i nimic, păcat ar fi să rezist tentaţiei. În plus acolo mai sunt multe titluri, mulţi autori pe care încă nu i-am citit. Deşi, asta ar înseamna că trebuie să mai comand o bibliotecă, cea actuală a devenit de mult timp neîncăpătoare.

Pe fiul meu cel mic o să-l rog să se uite peste secţiunea Ficţiune tineri. Poate, poate, l-o tenta ceva. Atunci când i-am făcut sugestii mi-a spus că el recunoaşte o carte bună după copertă şi titlu, iar ale mele propuneri nu corespund. Sunt tare curios să aflu ce va alege.

Voi ce aţi prefera să aveţi alături de cartea de la editura Rao pe care o citiţi într-o seară lungă de iarnă? O cană de vin fiert sau un ceai aromat?


#Carte de la #edituraRAO

Note:
- Descrierile despre vinuri sunt inspirate, din memorie, după Radu Anton Roman (Dumnezeu să-l odihnească, că tare frumos ştia s-o facă). De aceea nu au ghilimele.
- Imaginile, în afara celei personale, aparţin www.raobooks.com
- Articol scris pentru proba numărul 15, "În aşteptarea Crăciunului", a competiţiei Superblog 2016.

4 comentarii :

  1. Parca mi-ai facut pofta de o cana de vin fiert baut la gura sobei( ca tot am aprins focul :). Sa vad ce carte aleg!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi de ce? S-a terminat gazul din lampă?

      Şi ce carte ai ales?

      Ștergere
  2. Apropo de casuta de la marginea padurii...
    Am fost, cu ani în urma, la Hopârta. Am stat într-o casuta aflata la marginea padurii, cum spui tu! Era mica, noi multi (eram în concediu), asa ca faceam cu rândul: cine dormea în casa, cine afara, în masina. Oh! Sa te fereasca Dumnezeu! N-am închis un ochi toata noapte când ne-a venit rândul, mie si surorii mele, sa dormim afara. Freamatul codrului îti da noaptea senzatia ca esti într-un film de groaza! Numai ursi vedem pe geam!!! hahaha

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta trebuie să fi fost vara!
      Eu am dormit de multe ori la cort şi în vreo două dăţi chiar am avut vizitatori. :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !