vineri, 11 noiembrie 2016

Adevărul este o foaie albă

În ultima perioadă internetul dar şi televiziunile, publicaţiile de tot felul, abundă de informaţii privind stiluri de viaţă sănătoasă, alimente care mai de care, diete vindecătoare sau mai ştiu eu ce. Nu neg aportul ştiinţei, eforturile geneticienilor, studiile nutriţioniştilor. Dar totuşi mai multă încredere am în ceea ce a creat natura, măcar datorită faptului că a avut ere la dispoziţie ca să facă experimente şi să obţină rezultate. Acum să fim serioşi, numai ca să trecem în revistă tot ce se publică nu ne-ar ajunge o viaţă, asta dacă rămânem cu mintea întreagă deoarece prea multe studii şi teorii se bat cap în cap sau sunt scrise în scop pur comercial. Aşadar, rămân cu convingerea că adevărul este o foaie albă pe care o are fiecare. Şi care se va dezvălui după ce o completăm cu experienţele personale.

Obiceiurile alimentare le-am căpătat în secolul trecut, când mâncarea era gătită preponderent acasă. În oală puneai ce aveai sau ce se găsea, dar de bine de rău, măcar vedeai ce-ai pus în ea. Prăjeală era mai puţină, căci uleiul era la raţie şi trebuia la zacuscă şi salate. În plus, Tecuciul (orăşelul în care locuiam) este situat într-o zonă legumicolă bogată, aşa că din punctul acesta de vedere nu duceam lipsă de nimic. Sportul de performanţă practicat în adolescenţă, perioadele de pregătire şi cantonamentele şi-au pus şi ele amprenta asupra acestor obiceiuri. Un pic mai târziu stagiul militar le-a disciplinat sub aspectul regularităţii meselor.

Primele derapaje le-am avut în facultate. Primii bani pentru ţigări şi bere i-am obţinut din vânzarea cartelei de masă (obligatorie pe atunci dacă stăteai la cămin). În acei ani am învăţat pe pielea mea ce înseamnă "prea mult". Am trecut, ca orice student, printr-o acută lipsă de bani. O scurtă cercetare de piaţă mi-a arătat că cel mai ieftin aliment era oul.  Aşa că dimineaţa mâncam ouă fierte, la prânz ochiuri, iar seara omletă. Pentru variaţie mai schimbam ordinea. Asta până m-au scos la liman proviziile de mâncare de ştevie ale unei prietene. Acum mi se pare amuzant, dar rezultatul a fost că ani buni n-am putut măcar să mai aud de ele fără să am spasme la stomac. Curios, fast food-ul nu m-a prins, asta neînsemnând că nu am mâncat câte un burger sau o şaorma. Iar băuturile de tip cola nici atât. Dar berea, da! Sunt exemplul fericit al studiului care spune că "Berea în sine nu îngraşă, ci doar numărul lor".

A urmat perioada capitalismului sălbatic, sinonimă cu mesele luate în fugă, uneori chiar în maşină. Totuşi în rarele perioade de tihnă, la restaurant, preferam invariabil ciorbele şi mâncărurile gătite.

Între timp lucrurile s-au mai aşezat. Am constatat că îmi place să gătesc, mă relaxează. Şi că sunt gurmand, în sensul că nu am prejudecăţi, curiozitatea mă îndeamnă să gust din orice. Iar în bucătăria mea, experimentez. Ce mai, sunt un mic master chef timid. Nu sunt vegetarian, dar acord o mare importanţă legumelor, cerealelor şi condimentelor. Şi ador murăturile, pe care mi le pun singurel. Iar peştele marin (am avantajul că locuiesc în zonă) este binevenit oricând.

Pe scurt, ideile mele despre un stil de viaţă sănătos sună cam aşa:
  • Dacă nu sunt într-o situaţie de supravieţuire, trebuie să-mi placă ce mănânc.
  • Calitate, nu cantitate.
  • Alimente cât mai aproape de starea lor naturală.
  • Varietate şi echilibru în meniu şi în general în viaţă (doamnele nu se exclud).
  • Sunt atent la corpul meu, el ştie cel mai bine ce are nevoie.
  • Mişcare zilnică în aer liber.
  • Încerc să-mi antrenez mintea în fiecare clipă.
În cea mai mare parte a timpului reuşesc să le aplic fără să mă gândesc prea mult la ele. Important este să mă simt bine în propria-mi piele.

*


Despre Sano Vita am auzit de ceva timp chiar de la mama mea, care foloseşte produse sub această marcă în mod uzual. Ştiam că marca se referă la mâncare sănătoasă dar mintea mea o asocia cu mâncarea de regim sau cu o anumită gamă de afecţiuni şi, de ce să mint, cu anumiţi fluturi de-ai ei. Aşa că refuzam constant ideea că aş putea măcar să încerc să consum asemenea produse. Totuşi, trecând frecvent pe la ea, cred că am gustat destul de des din acestea, dar fără să mi se spună. Odată s-a întâmplat să-mi fie chiar foame şi am întrebat-o ce are. Un pic ruşinată mi-a spus că încă nu a gătit şi are doar un pic de salată de icre şi câteva măsline. Mi-am dat seama imediat după gust că nu sunt icre de peşte, dar salata a fost interesantă, chiar bunuţă! Am întrebat ce-am mâncat şi mi-a răspuns că seminţe de chia. Am mai mâncat la ea şi quinoa albă ori roşie, gătită sau în salate şi multe altele de-a lungul timpului.












Această acomodare, de fapt mai mult împăcarea cu gândul că mâncarea sănătoasă poate să aibă şi gust, mi-a fost de un real folos în acest an când am aflat că trebuie să elimin toate chimicalele din alimentaţie pe fondul unei ciroze autoimune. Între timp m-am specializat, întâi am folosit reţetele de pe site apoi am început să experimentez pas cu pas (va fi subiectul unui nou blog care va apărea undeva pe la începutul anului viitor). Ce pot să spun este că au şi gust, dar pot fi şi plăcute ochiului.





Produsele din categoria seminţe - boabe îmi sunt nelipsite. Seminţele de in, ca şi seminţele de cânepă le folosesc în salate iar seminţele de susan ca să-mi fac desertul preferat, halva cu fistic. Na, n-am putut să mă abţin şi vă dau o reţetă, să îndulcesc articolul. Unde mai pui că este şi sănătoasă. Cui nu-i place fisticul poate folosi seminţe de floarea soarelui (un pic prăjite, de preferinţă).



Pun la copt susanul fără să-l rumenesc. Îl râşnesc fin după care îl amestec cu ulei presat la rece din seminţe de floare soarelui (ar fi trebuit ulei de susan, dar aşa-i în viaţă, la ei bun şi la noi scump) ca să obţin pasta de susan. Râşnesc şi fisticul făină (aşa procedez eu, voi cum vă place). Încălzesc la bain-marie miere polifloră Jajin, încorporez pasta de susan, adaug fisticul ploaie, un pic de vanilie şi le amestec ca să se cunoască. Pun totul într-o tavă, acopăr cu folie şi bag la frigider să tremure preţ de o zi. Scot şi gust numai când nu am musafiri. Să nu mă pârâţi!

În momentul acesta mă simt considerabil mai bine, fără să renunţ la nimic cu excepţia E-urilor nocive şi a chimicalelor. Acest articol nu reprezintă un îndemn de a alege o firmă anume, este doar povestea mea, a stilului meu de viaţă. Pentru fiecare funcţionează altceva, nu există reţete universale. Dar o alimentaţie sănătoasă, nu cred că strică nimănui. Apropo, chiar sunt curios. Voi ce stil de viaţă aveţi?




#SanoVita, #Alegefiisănătos, #Energiedinnatură

Note:
- Imaginile aparţin site-ului www.sanovita.ro iar cea cu delicioasa halva site-ului http://www.macelarieturceasca.ro/dulciuri/ din motive obiective, de genul că mi s-a spart telefonul.
- Articol scris pentru proba numărul 16, "Reţeta unei vieţi sănătoase", în cadrul competiţiei Superblog 2016.

12 comentarii :

  1. Halva cu fistic?! Nu suna rau! Cand mai faci, trimite si la altii :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Aha! Te-am prins! Ai pus reteta! Eu o s-o adaug într-un articol viitor. M-am gândit la tine când am scris, dar nu mai era loc si de reteta în articolul de azi. Vreau s-o pun si cu poze, asa ca te astept în vizita! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vin, vin! Pentru halva cu fistic, merg până la capătul pământului! :)

      Ștergere
  3. Daca nu aveam baiatul cadeam in ghearele sedentarismului. Asa ma ajuta el sa fac destul de multa miscare :)
    Si la alimentatie am inceput sa lucrez. Am 3 mese pe zi pe care le respect si caut sa mananc putin mai sanatos.
    Pana acum consideram ca cea mai buna leguma e porcul :D Nu aveam obiceiul sa folosesc seminte in diferite preparate.
    M-ai facut curioasa sa incerc sa vad cum e halvaua cu fistic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E buuună! Şi sănătoasă dacă-i servită cu măsură! :)

      Ștergere
  4. Sportul si mancarea asta iti garanteaza o viata buna :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Vai, ce de bunatati ne-ai prezentat aici, am inceput saptamana cu bine, cu pofta de Sano Vita. ( ai zis ceva de halva ???? ) :)))

    RăspundețiȘtergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !