duminică, 20 noiembrie 2016

Aventuri... culinare!

Mi-am terminat treaba târziu în seară, undeva spre ora 20. A doua zi trebuia să mă întorc să continui. Parcă n-aş fi avut chef să bat drumul Bucureşti - Constanţa şi înapoi doar pentru plăcerea de a dormi în patul meu. Aşa că îmi încerc norocul şi sun un bun şi vechi prieten încă de pe vremea când ne toceam coatele pe băncile liceului. Îmi răspunde la al treilea apel.


Sugerez, mai pe ocolite căci era cam din scurt, să mă cazez la el. Dar se prinde repede, nu degeaba mă ştie de atâţia ani,  îmi zice să-mi parchez hârbul lângă maşina lui şi să mă prezint la el neîntârziat. Când ajung îmi spune că bere are destulă, îmi oferă chiar o mostră, dar mâncare deloc căci nu se aştepta la musafiri. Se învârte un pic încurcat pe lângă frigider, după care se luminează la faţă precum Edison când a descoperit becul:
- Asta e! Comandăm ceva! Eu am chef de mâncare chinezească, tu?

Aprob entuziasmat şi circumspect în acelaşi timp. Entuziasmat pentru că ador să încerc mereu ceva nou, nu mai mâncasem până acum. Circumspect pentru că tocmai terminasem de citit Nobila Casă a lui J. Clavell şi acolo spunea despre chinezi că gătesc aproape orice stă cu spatele la soare cu excepţia inimii de lup şi plămânilor de câine, cărora orice le-ai face nu ai cum să le dai gust. Neavând nici un fel de experienţă nu ştiam la ce să mă aştept dar eram curios nevoie mare. Evident, fiind profan în materie l-am lăsat pe el să facă comanda. Când l-am auzit spunând la telefon că cere două porţii de furnici în copac şi două salate cu urechi de lemn, primul gând care mi-a venit în minte a fost următorul:



Nu m-am privit în oglindă, dar probabil că arătam în aşa fel încât prietenul meu a simţit nevoia să-mi facă un semn liniştitor cu mâna. Bine că nu m-a văzut şi atunci când a spus pe un ton misterios la telefon: WuXing ştie! Sincer, credeam că vorbea cu unul din amicii lui cu care stabilise în prealabil să se distreze pe seama mea. Aşa că m-am uitat cât am putut de discret după o cameră ascunsă, dar n-am găsit nimic.

Cum despre urechile de lemn ştiam că sunt ciupercile acelea negre care dau textura crocantă salatei (asta tot din carte), după ce a terminat de vorbit la telefon am început să-l descos.
- Ce-s alea furnici în copac? - simţind încă fiorul la gândul de mai devreme.


- Lasă că vezi când sosesc! Dar sunt bestiale, iuţi cum îţi plac ţie!
- Bestiale zici? Hmmm! Dar cu chestia pe care ai spus-o ca o parolă, ce-i?
- Care, mă? Aia cu WuXing ştie? E un cod de reducere cu 10%. Ca să ştii şi tu, că data viitoare, dacă te întorci până la sfârşitul anului prin Bucureşti, faci cinste!

Se aude interfonul. Îmi spun: Radu, fii tare! Se întoarce de la uşă cu pachetul şi îmi timp ce le desface îmi spune:
- Se numesc "Furnici în copac" pentru că bucăţelele mici de carne tocată de porc par să se caţere pe nişte crengi care nu sunt altceva decât spaghete din soia! Voilà! - şi desface cutia.


Adevărul este că sunt tare bune. Iuţi foc, aşa cum îmi plac. Calde, exact cât trebuie. Desfac şi salata.


Deşi porţiile nu par prea mari trebuie să recunosc că au fost mai mult decât suficiente. De parcă ar mai  fi fost nevoie, prietenul meu a insistat să îi spun cum au fost. Pentru că se cam umfla în pene m-am fofilat, bucuros de această aventură culinară ce mi-a incitat atât gustul dar şi văzul. Şi trebuie să mărturisesc că am fost impresionat de fantezia chinezească în privinţa denumirii acestui fel de mâncare. Sunt sigur că nu este un caz izolat aşa că de abia aştept să gust şi din alte asemenea fantezii. Apropo voi ce alte denumiri "interesante" de mâncăruri ştiţi? Nu de alta, dar îmi place să încerc chestii noi.


#wuxingstie

Note:
-imaginile aparţin site-ului http://www.wuxing.ro/ şi http://secrets-world.com/photo/875-muravi-andreya-pavlova.html
- articol scris pentru proba 20, "Wu Xing ştie!", în competiţia Superblog 2016.

36 de comentarii :

  1. Convingătoare pledoaria ta pentru furnici în copac!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ador mancarea chinezeasca! Cand stateam in Bucuresti, Wu xing era locul nostru preferat... Mi s-a umplut gura de saliva la articolul tau ��
    Yummmy!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este gustoasă întradevăr! Mă bucur că ţi-am reamintit.

      Ștergere
  3. Dacă am mâncat piciorușe de broască, pot să mă încumet să încerc și "Furnici în copac" :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Salate chinezesti am mancat. Chiar sunt bune!

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar la desenul animat din clip m-am gândit când am auzit prima oară de "Furnici în copac". :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoasă potrivirea dintre clip şi denumirea mâncării! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte buna analogia cu furnicile din animație :-)) Chiar seamănă. Eh, noroc ca nu-s astfel de "specialități", ca as fi spus pas.
    Sunt cam circumspectă privind unele preparate, dar mâncarea chinezească îmi place, per ansamblu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu am mancat niciodata mancare chinezeasca, dar articolul tau ma sileste sa o incerc. Cum as putea rezista unor furnici in copac, mai ales ca nu-s chiar furnici? :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. Da mancare chinezeasca. Va trebui sa ne adaptam ca tare multi mai sunt.

    RăspundețiȘtergere
  10. Uite-aşa am aflat ce mâncare-i aia. Noroc cu tine Radu, altfel rămâneam cu impresia că chiar sunt furnici prin mâncare. Cred c-am să încerc restaurantul.

    RăspundețiȘtergere
  11. Vienela, la cum te stiu eu pe tine, urechile de lemn ti-ar place sigur. Tot visez ca intr-o zi sa-ti arat unele din secretele Brasovului, ca la Wu Xing nu stiu daca ajung curand, dar si daca ajung, cred ca devin „stapana cutiilor”. Mancarea chinezeasca e cea mai buna și cea mai savuroasa, nimic gras, nimic indigest, doar prospetime si gust inegalabil.

    RăspundețiȘtergere
  12. ..adica perfecta, iubesc mancarea picanta, iute, insa ma bucur ca fiecare poate alege ce vrea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa este! Inclusiv la mine. Prefer mâncarea picantă dar câteodată am chef de ceva dulce - acrişor.
      Ce spui de selecţia din T&J, se potriveşte cu denumirea felului de mâncare "Furnici în copac"?

      Ștergere
  13. Trebuie sa incerc si eu urechile alea...

    RăspundețiȘtergere
  14. Ati trecut toti pe furnici si alti carcalaci. mamaliga cu branza nu mai vrea nimeni sau o fasole cu ciolan. :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Cat de diferiti suntem ca oameni. Chinezii au denumiri ciudate pentru preparatele culinare dar o bucatarie diversificata si foarte apreciata. "Furnici in copac" nu am mancat, in schimb "urechi de lemn" da, fara sa stiu ca sunt asa populare in restaurantele chinezesti. Am avut placere sa le gasesc in padure si le-am luat pt ca miroseau frumos. Le-am pus separat de ghebe (ca dupa ghebe plecasem) si am intrebat un cunoscator. Apoi le-am preparat cu usturoi si verdeata. Au fost dementiale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt bune, eu mai găsesc la magazinele chinezeşti (şi alge) deshitratate. Am găsit şi eu pe copacii de soc dar deşi amicul de la Ciupercomania le-a descris destul de bine, nu am avut curajul să risc.

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !