vineri, 4 noiembrie 2016

Ce este o petrecere fără un pic de joacă?

La sfârşitul lunii septembrie am avut întâlnirea de 30 de ani. Desfăşurată în două etape. Una în Bucureşti (despre care am povestit pe larg într-un articol anterior) ca să poată ajunge pentru o zi sau două şi cei plecaţi prin lume şi una o săptămână mai târziu, în Tecuci, oraşul în care terminasem de fapt liceul şi de care ne legau amintirile adolescenţei.


Cum la Bucureşti trecusem în revistă ţinutele pregătite în mod special pentru eveniment (dress code black tie), precum şi realizările personale mai mult sau mai puţin cosmetizate, la Tecuci, unde am ajuns cam jumătate (cei rămaşi în oraş sau care mai aveau părinţii acolo ori cei care au putut sta pe la prieteni, cum a fost cazul meu) atmosfera a fost mult mai bucolică. Pastrama de berbecuţ, pusă din vreme la baiţ, era numai bună, butoaiele de vin aşteptau să fie golite ca să facă loc mustului cel nou, rasolul ţărănesc din găini uriaşe de ţară şi platourile cu friptura de porc făcută pe ţiglă (asta, ca un omagiu adus lui Ştefan, cel care a fost într-un fel gazda noastră) ne-au ţinut companie în timp ce mai depănam amintiri sau încercam vitejeşte să dansăm pe melodii din tinereţe. Noroc cu băieţii de la muzică ce o luau pe arătură atât de tare încât micile noastre stângăcii aveau o perfectă justificare. În euforia generată de carafele rubinii de Băbească neagră (un fel de Beaujolais al României), unul dintre noi a venit cu propunerea să ţinem această întâlnire în fiecare an de acum înainte, propunere primită cu entuziasm general. În ultima dimineaţă, după cafea, a fost şi reconfirmată, aşa ca să n-avem vorbe. Dar a rămas întrebarea: ce vom face de fiecare dată când ne vom întâlni? Că de povestit cam terminasem iar imaginaţia se epuizase pe laudele servite foştilor colegi. A rămas să propunem, pe grupul de facebook dedicat, ce ne-o trece prin cap, până la urmă era imposibil să nu se lege ceva. Ideea era să ne întâlnim ca să ne distrăm şi să interacţionăm într-un mod inedit.

Ajuns acasă, prima propunere pe care am vrut s-o fac a fost să organizăm o mini tabără de paintball. Am eu un amic care se ocupă cu aşa ceva, mare amator de Băbească. Dar amintindu-mi de felul în care s-a dansat, am pus ideea deoparte, într-un sertăraş. Între timp am participat la un team building la firma mamă din Bucureşti şi la o lansare de produs, la o săptămână una de alta. Acolo am văzut şi experimentat pentru prima dată, deşi auzisem de ceva timp de ele, conceptele de fotodivertisment şi de fotografii eveniment. Cu cei de la PartySnap.


În primul caz ne-am teleportat evenimentul de firmă în colţuri diferite ale lumii cu ajutorul "fundalului verde" care permite, după ce ne-am fotografiat, să ne plasăm în fiecare din cele 6 peisaje presetate ale evenimentului.









Şi ne-am distrat copios punând tot felul de obiecte virtuale pe şi pe lângă noi. Bineînţeles, şefii au beneficiat de o atenţie specială dar ei ne-au încurajat (mă întreb, retoric, de ce).


Nu voi pune imagini de la eveniment pentru că n-am permisiunea iar cele personale mi-ar afecta iremediabil reputaţia de blogger serios. Alea de la lansare le ţin pentru a putea spune "am fost acolo" în caz că produsul respectiv va fi unul care va face istorie.


Frumos este că se pot imprima pe loc ca fotografii magnetice ori obişnuite, protejate UV şi împotriva lichidelor, se pot trimite pe e-mail sau pe facebook.


Nu stăpânesc bine termenii de specialitate dar vreau să înţelegeţi mai bine procesul. Aşa că vă voi oferi descrierea lor, citez:
"PartySnap reprezintă o activitate de divertisment pe baza fotografiilor realizate în locurile de desfăşurare ale evenimentelor. Se foloseşte un display alb de dimensiuni mari, cu touch screen, conectat la un aparat foto şi o imprimantă performantă, pe un suport specific. Între fotografieri este prezent „live view”: invitaţii se văd ca într-o oglindă în display; fiind „open air”, se pot fotografia până la 40 de persoane (poate mai mult), ca fotografie de grup. Aparatul este însoţit în permanenţă de un operator, dar clienţii sunt cei care folosesc direct caracteristicile PartySnap, fiind similară manevrării telefoanelor mobile cu ecrane tactile."

Pot să spun că ne-am distrat de minune. Aşa că m-am gândit să-i ispitesc şi pe foştii colegi. Le-am spus câteva vorbe pe grup, le-am sugerat unde să se uite şi le-a plăcut ideea. Cu condiţia să mă ocup eu dar şi să vin cu idei. Le-am sugerat să mutăm petrecerea mai pe la jumătatea lui noiembrie, fiecare dintre noi să ne anunţăm familia, cunoscuţii, că dispărem trei zile spre o destinaţie misterioasă, cu treburi care nu suferă amânare dar despre care nu putem vorbi. Ne setăm 6 fundaluri din Hawaii, aranjăm de ghirlande, fuste, pălării şi ce mai trebuie, evident toate hawaiene şi pe rând, ca să mărim suspansul, inundăm facebook-ul cu imagini care să pară cât mai reale (asta rezolvăm cu ceva lumini şi nişte umbrele). Nu răspundem la telefoane, ne ascundem statusul pe reţelele sociale, ne camuflăm cu totul. Pentru album folosim obiecte virtuale în temă. Prima dată au zis că am luat-o razna dar după câteva zile mă întrebau dacă nu se poate să jucăm mica farsă cât mai curând, să nu ne-o ia alţii înainte. Când m-am uitat ultima oară pe grup mai aveau doar probleme cu data. Nu se hotărau între al doilea şi al treilea sfârşit de săptămână din noiembrie. Aşa că dragilor, curând mă veţi vedea pe plaja asta:

Sursa

Aşadar, mă aşteaptă un weekend de distracţie maximă cu...



#fotodivertisment cu #PartySnap

Note:
- Articol scris pentru proba numărul 13, "PartySnap – O nouă dimensiune a divertismentului" în cadrul competiţiei Superblog 2016.
- Imaginile care nu au menţionată sursa aparţin site-ului http://partysnap.ro/

4 comentarii :

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !