joi, 27 octombrie 2016

Recunosc, sunt vinovat!

Tot, dar tot, am premeditat. Fiecare amănunt, minut cu minut. Cu mare grijă la detalii, pentru că se ştie, ele fac diferenţa. Mi-a fost de ajutor şi faptul că am găsit, întâmplător (cred), jurnalul ei uitat neatent pe măsuţa din camera de zi. Ştiu, am fost indiscret (mea culpa) şi l-am răsfoit. Dar hai să fim sinceri, câţi dintre voi ar fi rezistat unei asemenea ispite?


Mai trebuie să recunosc că am avut un complice din umbră, foarte inspirat. Un ghid perfect care m-a luminat când bâjbâiam în umbră, cel care m-a ajutat să fac cele mai bune alegeri, într-un cuvânt, expertul meu în materie. Olla se numeşte (nume scurt, uşor de reţinut) şi este o ea, o florărie în Bucureşti. Şi pentru că nu mă pot abţine să mă laud, amintesc că expertul meu a primit titlul de furnizor al Casei Regale a României.


Când am dat să răsfoiesc jurnalul, acesta s-a deschis la o pagină anume. Probabil acolo a fost citit cel mai des. Pe acea pagină era scris caligrafic, citez din memorie:
"Ador să primesc flori fără motiv. Pentru că îmi dau fiorul acela care îmi aduce zâmbetul. Şi mă fac să ţes poveşti în jurul lor...". Bine, scria mult mai mult, dar măcar acum să fiu discret. Am pus grijuliu la loc jurnalul şi un pic ruşinat am încercat să-mi amintesc când am făcut aşa ceva ultima oară. Evident, cu prea mult timp în urmă de vreme ce jurnalul prezenta acestă urmă recentă. Şi atunci mi-a ţâşnit în minte Planul!

Am profitat de faptul că atunci când plec ea încă doarme şi i l-am pus pe pernă, atent să n-o trezesc.


În altă zi, l-am strecurat pe lângă cafetiera ce păstra licoarea neagră, caldă şi aromată.


Altă dată l-am aşezat strategic lângă telefon.


Apoi lângă acvariul în faţă căruia ştiam că stă minute-n şir.


Pe măsuţa din living unde obişnuieşte să citească.


Şi tot aşa, în fiecare zi o altă floare, un alt bucheţel, un alt loc. În prima zi am citit în ochii ei surpriza şi întrebarea mută ce-i stătea pe buze, dar  pe care nu avea să mi-o pună. A doua zi am văzut un zâmbet ce aducea a mirare de copil. În următoarele zile, zâmbetul s-a tot deschis asemenea unui boboc ce îşi întinde petalele către soare. Vineri de dimineaţă, când am plecat, am aruncat o privire şi părea învelită toată-n zâmbet.

Toată ziua, la birou, un gând deloc cuminte nu mi-a dat pace defel! Aşa că am cerut sfatul expertului. În domeniul lui, adică buchete florale. Ceva inedit care să facă toamna asta ploioasă să mai şi zâmbească.


Sau poate ceva care să transmită emoţie, pentru că îmi doream o seară perfectă.


Off, greu, tare greu de ales între cele doua buchete de flori. Pardon, primul este un aranjament floral, mai exact o sculptură florală. Până la urmă înclin spre ariciul cel duios, sperând să-şi aducă aminte de puiul de arici rămas orfan despre care mi-a povestit că l-a îngrijit peste iarnă pe când era copil. Rog să mi se aducă la birou, iar pe cel cu trandafiri să-l trimită acasă a doua zi, doar este florărie online cu serviciu de livrări. Îmi vine pachetul şi mă îndrept spre casă.

Se bucură sincer când desface ambalajul, bate copilăreşte din palme şi îmi spune că e leit Şoni (puiul de arici de care vorbeam). Mă ia de mână, mă îndreaptă spre living şi... uau, asta da surpriză! Masa aranjată fără cusur, frapiera pregătită şi lumânările aprinse. În timp ce face lumina difuză în cameră, mă întreabă:
- Îţi aminteşti motto-ul firmei de lumânări decorative cu care am început?
- Sigur că da! Lumânări simpatice pentru seri romantice!
- Aşa e dragule, dar acum parcă sună mai bine Lumânări romantice pentru nopţi sălbatice!
O clipă, pare că mi-am uitat cuvintele la birou. Dar îmi revin repede şi...

Se pare că planul meu a funcţionat. Şi încă nesperat de bine. Aşa că ar fi greşit să-l consider încheiat. Mai ales că micul joc mi-a făcut o reală plăcere. Şi mi-a reamintit că zâmbetul persoanei dragi este nepreţuit.

Este o poveste, dar nu chiar inventată. Ceva foarte asemănător făceam în ultimii ani de liceu şi mult timp după. Numai că florile erau din grădinile din jurul blocului în care locuiam sau de pe lângă campusul universitar, iar decorurile erau cu totul altele.

Note:
- Poveste scrisă pentru proba numărul 10, "Buchete Olla-laaa!" la competiţia Superblog 2016.
- Imaginile aparţin site-ului www.olla.ro

11 comentarii :

  1. Imi place stropitoarea cu flori, am o slabiciune pentru astfel de aranjamente. Povestea ta este sensibila, barbatii ar trebui sa apeleze mai des la astfel de firme cand e vorba de oferit un buchet deosebit, cu mesaj.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stau şi mă-ntreb ce s-ar fi întâmplat acum 30 şi de ani, când eram la liceu, dacă aş fi dăruit o stropitoare cu flori! :) Oraş mic, de provincie.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Pot să-ţi dau din ăştia destui, doar locuiesc la mare!

      Ștergere
  3. Mie firmele astea îmi plac mult. Mihai apeleaza la astfel de solutii, de cand mi-a adus un buchet cu anthuryum, vreo 7 la număr, care era asa de roșu, că m-a speriat. De atunci se lasa ajutat. Tu, in schimb, te pricepi! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din ce am citit eu despre Mihai numai să te sperie nu cred că a intenţionat. :)
      Dacă mă pricep înseamnă că am avut profesoare bune. :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !