sâmbătă, 27 august 2016

VALURILE LINIŞTESC VÂNTUL

Prolog 


Briza, destul de tare în seara asta, aduce în afară de răcoarea mult aşteptată, zgomotul valurilor ce se sparg de stabilopozii digului, miros de alge, de sare şi-mi insinuează-n suflet un pic din zbuciumul mării. În noaptea asta va fi furtună, îmi spun. Arunc o ultimă privire pe ecranul laptopului şi în timp ce îl închid reţin în treacăt numele autorilor unei cărţi SF din bibliotecă, Arkadi şi Boris Strugaţki. Îmi las gândurile-n legea lor şi... adorm.


Călătorie pe Marea Viselor 


Mişcarea obişnuită de resac din port fusese înlocuită de o hulă destul de puternică, ceea ce declanşă cu o oarecare întârziere clopoţelul de alarmă interior. Am coborât prudent din hamac, nu de alta dar nu eram decât un amărât de "marinar de apă dulce", neobişnuit cu tangajul unei nave maritime. Mai mult pe bâjbâite am deschis tambuchiul scării de la cabine şi am ieşit pe punte unde am fost întâmpinat dinspre tribord (3-4 carturi) de un frumos răsărit de soare, primul prins pe mare. Deşi vântul bătea cam tare (o mare de gradul 3, aveam să aflu mai târziu), am dat fuga să-mi chem şi ajutoarele, nu cumva să primesc reproşuri mai târziu, pentru că i-am privat de o asemenea privelişte.

Câteva cuvinte despre noi. Împreună cu Vlad şi Victor, cele două ajutoare de care am pomenit mai devreme, formam o mică expediţie arheologică al cărei scop era să arunce o privirea mai atentă asupra templului lui Ahile de pe insula Leuce ridicată din mare de către Poseidon la rugămintea  zeiţei Thetis, mama eroului troian, în speranţa că mai erau vestigii de descoperit după ce pe acolo trecuseră căpitanul rus Kritzki şi neamţul Kohler. Şi cine ştie, poate ceva indicii care să ne ajute să descoperim chiar legendara cetate a Troiei.

Cu o zi înainte, pe 27 august 1861, ne îmbarcasem cu tot cu bagaje, provizii, apă şi echipament pe "Azadeh", o frumoasă goeletă cu două catarge, cu o ţinută elegantă chiar impunătoare. Căpitanul, vrednic urmaş al piraţilor din golful Oman, ne-a tradus numele din limba farsi, azadeh înseamnând "născut liber". Iar musul, un băieţaş care rupea binişor pe graiul valah, ne-a împuiat capul cu termeni marinăreşti, mândru nevoie mare de cât de multe ştie, asta după ce s-a terminat cu încărcătura. Aşa am aflat o mulţime de cuvinte noi, ca etambreu, trinchet, hobane, velă de capă, velă de foc, trincă sau terţarolă şi câte mai câte urmând ca în timpul călătoriei să le pricepem şi tâlcul. Probabil spera să scoată din noi nişte adevăraţi lupi de mare. Tot el ne-a spus, dar aşa mai şoptit, că Azadeh era şi numele celei mai tinere dintre soţiile căpitanului, după care acesta ofta noapte de noapte. Aşadar, cât mai de dimineaţă, după voia căpitanului, urma să ridicăm ancora din micuţul port al Constanţei urmând să ţinem cap compas insula Leuce, aşa zisă a Şerpilor. Dacă vântul ţinea cu noi, urma să străbatem drumul de aproximativ 110 mile marine cam în 12 ore, timp suficient să atingem insula pe lumină.

Apar, în sfârşit, pe punte Victor şi Vlad, un pic cam somnoroşi dar fără să dea vreun semn evident de rău de mare spre surprinderea mea. Apetitul lor proverbial, stimulat şi de aerul de mare îşi spune cuvântul. Vlad mă întreabă nerăbdător dacă mâncăm şi noi ceva până ajungem pe insulă dar în locul meu răspunde musul care ne îndeamnă să ne pregătim pentru că în curând va bate clopotul care ne va chema în salon, la masă, alături de căpitan. Clopotul bate insistent şi... mă trezesc cu telefonul în mână. Era Vlad, care îmi spune că e a treia oară când sună, doar trebuie să ajungem în port dis de dimineaţă. Primul impuls a fost să mă bag din nou în pat, să-mi continui visul dar n-am apucat să-mi duc la bun sfârşit intenţia, telefonul a sunat din nou. De data asta era Victor care îmi spune că este deja pe drum.

După o stacană de cafea turcească şi două ţigări începe să mi se limpezească mintea şi pun cap la cap cele întâmplate ieri, târziu în noapte. Înainte de a închide laptopul citeam despre Regata Marilor Veliere care se va desfăşura pentru a doua oară în România. Şi aflam că în acest an între 8-11 septembrie vor putea fi vizitate gratuit de către turişti nu mai puţin de 14 dintre cele mai spectaculoase nave cu pânze, nave care se vor întrece în Marea Neagră folosind doar puterea vântului. România participă cu două nave, bricul Mircea şi elegantul schooner (goeletă în franceză) Adornate, pe a cărui pagină eram. Hmm, Adornate - Azadeh, regata, romanul SF, vedeţi ce frumos se leagă cu visul meu?


Evenimentul este unul de poveste prin amploarea sa şi nu ar trebui să lipsească din agenda oricărui turist sau localnic. În cifre: 14 veliere la start, din 6 ţări, peste 1000 de ofiţeri, marinari şi cadeţi care vor împărtăşi experienţe marinăreşti cu publicul, peste 100.000 de vizitatori estimaţi. Ce se poate face pe parcursul celor patru zile ale evenimentului (şi credeţi-mă că aveţi ce face) găsiţi aici! Iar pe pagina de facebook a evenimentului puteţi intra dând click pe imaginea de mai jos.


#regatamarilorveliere & #tallshipsromania

Am totuşi un sentiment de tristeţe că nu s-a terminat povestea din vis. Dar nu s-au terminat nopţile şi nimeni nu mi-a amarat visele aşa că sunt libere să zburde pe creste înspumate de valuri şi cine ştie, poate că voi reuşi să descopăr şi Troia!

24 de comentarii :

  1. Magnific! Sper ca rezultatul să fie pe măsură. Felicitări din toată inima!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Mă bate gândul la o continuare, ceva gen foileton. Dar să vedem!

      Ștergere
  2. Ce frumos sti sa visezi ... pe de alta parte chiar ca e interesanta Regata Marilor Veliere,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este,este! Poate am noroc şi particip şi eu tre zile la ea! :)

      Ștergere
  3. Frumos, frumos! Cu putin noroc poate ajungem si noi!
    Si chiar un foileton ar fi deosebit!
    Un weekend excelent, iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Radu, ai facut poveste in poveste in poveste. Ai adunat imagini, stari, emotii, istorii, actiune, interes și imaginatie desavarsita. Daca e ceva cu castig aici, ar fi pierderea celor care au initiat actiunea sa nu te aiba partener. Daca nu, castigatori suntem noi, cei care plecam de aici plini de dorinta unor aventuri pe mare, dar si de a vedea spectacole care nu sunt doar in povesti. Multumesc. Sa nu te superi, dar din tot ce ai scris..asta e de departe favorita mea! Te felicit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! A fost o temă aproape liberă şi am putut zburda puţin. :)

      Ștergere
  5. Tare frumoase corabiile acestea, probabil mi se par asa din cauza romanelor citite. Imi place nostalgia din articolul tau, nu cred ca exista om care sa nu fie emotionat in fata unei corabii zvelte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi plac velierele şi cărţile de călătorie-aventură.

      Ștergere
  6. O stacană de cafea turcească și o tigară... îmbietor. Cât despre Regată, frumoasă inițiativă. Succes!

    RăspundețiȘtergere
  7. In acea perioada cred ca o sa fiu si eu pe acolo...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper! Poate ne vom cunoaşte! La un blogmeeting adhoc.

      Ștergere
  8. Frumoasa dar si grea viata asta pe mare. Iti tin pumnii sa ajungi pe velier!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adevărat, nu-i viaţă pentru oricine. Dar pe velier te duci din plăcere. Mulţumesc pentru pumnii strânşi!

      Ștergere
  9. Răspunsuri
    1. Adică N-N-E în cazul poveştii! Da, e foarte bine! Mulţumesc!

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !