duminică, 12 iunie 2016

TÂMPLARUL SATULUI

Era tataia.


De fapt, corect spus ar fi, tâmplarul unei întregi comune din judeţul Călăraşi, pe malul Dunării. Din curtea lui vedeam Bulgaria.

Atelierul lui era într-un şopron, în spatele casei, în dreptul bucătăriei cu care comunica printr-un geamlâc. Acolo erau orânduite cu grijă tot felul de unelte şi scule, pe rafturi sau atârnate şi domnea o curăţenie de invidiat. Într-un fel era sanctuarul lui. Am auzit mulţi săteni vorbind cu admiraţie cum că toate casele din sat şi aproape toate din comună erau construite cu lemnărie făcută de el.

Sursa

Toată perioada gimnaziului, în vacanţa de vară, îmi petreceam cel puţin o lună pe acolo. Şi nu prea stăteam degeaba. Mă trezeam dimineaţă devreme, mă limpezeam, dădeam o raită prin grădină după ceva fructe ori un nap dulce, îmi luam undiţa şi pacheţelul pregătit de cu seară de mamaia, brânză, roşii şi o felie de pâine de casă făcută la ţest şi mă duceam la gârlă cu alţi băieţi din sat. Când se ridica soarele de un stânjen, îmi strângeam captura, cărăşel, crăpcean, albitură, ce cădea la mămăligă. Mândru, i-o predam lui mamaia care o transforma în ciorbă acrită cu borş de putină, peşte prăjit în crustă de mălai cu usturoi ori saramură.

Până se făcea mâncarea, eram ucenicul lui tataia, în şopron. Prima parte era destinată învăţării. Încet, încet am învăţat să deosebesc lemnul, la ce e bun fiecare, cum trebuie tratat dar şi cum se mânuieşte un fierăstrău sau cum se ascute, cum se foloseşte o rindea ori o teslă, cum să ascut diferite unelte la tocila cu pedală şi câte şi mai câte. Cel mai important este că am învăţat să bat cuie fără să-mi mai dau peste degete.

Când se făcea timpul de masă, ne chema mamaia pe geamlâc, acelaşi pe care mă ameninţa cu linguroiul când făceam câte-o năzbâtie sau pe unde îmi dădea cana cu borş rece de la beci atunci când mă toropea căldura.

După ce ne tihnea mâncarea, eu treceam la partea practică încercând să aplic cunoştinţele acumulate mai devreme, tataia mai meşterea ce era nevoie iar mamaia făcea haine la maşina de cusut.

Pe seară ieşeam la o miuţă cu băieţii sau mă plimbam cu bicicleta lui tataia, bineînţeles pedalând pe sub cadru, fluierînd după fete până când se-ntuneca. După ce mâncam de seară stăteam cu tataia pe băncuţa din faţa porţii el fumând molcom, cică să alunge ţânţarii, eu ascultând poveşti din vremuri de demult.

Doamne, tare mi-e dor de ei şi de vremurile alea. Parcă era o altă viaţă.

4 comentarii :

  1. Eu la pescuit jucam badminton in timp ce verii mei pescuiau. Era tare frumos. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Si chiar nu ti-ai dat niciodata peste degete?! Nu-mi vine sa cred!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aaa, da, ştiu. Tu ai mereu probleme cu crezutul! :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !