marți, 14 iunie 2016

JUCĂRII, JUCĂRII

Cu toţii le visam, când eram copii.

Spre deosebire de zgâtia de copil al vecinilor de peste drum.
Despre care cred că are coşmaruri în timpul nopţii. Altfel nu se explică muntele de maşinuţe, trenuleţe, avioane, elicoptere sau roboţi stricate din depozitul improvizat adhoc în curte, în faţa căruia ar păli de invidie chiar şi un depozit de jucării ceva mai măricel. 

jucării stricate
SURSA
Mă doare inima când le văd în halul acesta şi atunci îmi aduc aminte de copilărie. În materie de jucării nu am a mă plânge. Primeam uzual la ziua de naştere şi de Moş Gerilă (sic). Şi premii la concursuri sportive ori de meserii sau la olimpiade. Jucăria de care m-am ataşat cel mai mult era o copie fidelă după vehiculul spaţial Lunokhod-2.


Pot să jur că se putea căţăra peste obstacole, cam aşa:

SURSA

Am păstrat-o la loc de cinste, complet funcţională până acum vreo două luni. Până când, venit în vizită împreună cu tatăl lui şi scăpat nesupravegheat, acel drac împieliţat de copil a transformat-o într-un amalgam de arcuri, beculeţe, fire şi roţi.

Mi s-a sfâşiat inima. Nu vorbesc de valoarea materială, consistentă pentru o piesă de 40 de ani în stare perfectă, ci de valoarea sentimentală. Vecinul, căpitan de vas de profesie, văzându-mă schimbat la faţă bagă mâna-n buzunar întrebându-mă cât îl costă să repare "mica năzbâtie" a fiului său. Primul impuls a fost să-i iau la palme pe amândoi. Cu greu m-am abţinut şi i-am condus imperios către ieşire.

Între timp mi-a trimis una identică cu certificat de autenticitate de la nu ştiu ce anticar din SUA. Dar nu-i cea din copilăria mea. Îngândurat mă uit la măsuţa din hol, unde mă aşteaptă o invitaţie la ziua puştiului. Îmi trece prin cap să-i iau o machetă metalică solidă de tanc T-34. Alung repede ideea, hotărât n-ar rezista mai mult de zece minute, cu bunăvoinţă. Caut rapid un pretext pentru a o eluda (de invitaţie vorbesc), unul care să ţină.

Cred eu că lipsa tatălui pentru perioade lungi de acasă, lipsa de disciplină cauzată astfel şi convingerea puştiului că banii tatălui pot fi un substituent pentru orice lucru sau situaţie nu vor duce la nimic bun în acest caz.

8 comentarii :

  1. Curiozitatea copiilor...
    Inainte de a construi ceva,trebuie sa distruga;)

    RăspundețiȘtergere
  2. "varu'mi-o" e cu cativa ani mai mic decat mine... asa ca inevitabil eram impreuna mai tot timpul... iar daca eu tineam la jucariile mele, el nu ... avea acelasi prost obicei de a strica tot pe ce punea mana... te inteleg pe deplin ce simti in astfel de situatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mda, ştiu că sunt copii de genul "distruge tot", dar nu credeam să fie chiar atât de mulţi! :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !