duminică, 21 iunie 2015

TIR-UL PASIUNEA VIEŢII MELE

Guest post

Sau despre cum ajutăm bloggeri mai noi să se afirme (bine, bine asta-i ideea).
"Sa fii sofer nu este o treaba prea usoara mai ales cand te afli la volanul unui tir imens pe care sa il conduci cu mare atentie pe strada pentru a ajunge cu bine acolo unde esti asteptat. Eu ma inscriu in lista soferilor de tir care zi de zi are de urmat un traseu destul de lung si obositor pentru ca din aceasta activitate imi castig traiul de zi cu zi. Nu am de ce sa ma plang pentru ca fac acest lucru de mai bine de zece ani si pot sa spun ca mi-a intrat in rutina incat stiu aproape cu ochii inchis toate traseele pe care am tot umblat in acest timp. Cand am un drum mai lung catre o alta tara, imi pun muzica si uneori mai fac cate un popas de cateva ore pentru a fi odihnit si pentru a ajunge teafar la destinatie. Nu imi place sa risc pe traseu pentru ca viata nu mi-o mai da nimeni inapoi si chiar nu imi doresc sa pun viata altora in pericol. Dupa cum stiti, majoritatea avem asupra noastra o statie prin care ne anuntam unii pe altii pe unde sunt radarele amplasate ca sa conducem fara probleme si sa parcurgem traseul mai repede. E buna aceasta statie pentru ca ne tine conectati la realitate si suntem mai atenti la drum dar parca trece si timpul mai usor ca fiecare se trezeste vorbind din amitirile din copilarie sau tot felul de alte trasnai care te fac sa razi.
Daca ar fi sa fiu pus din nou sa imi aleg o meserie tot pe cea de sofer pe tir as alege-o, pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine si imi aduce satisfactia unui salariu bunicel cu care sa imi pot intretine intreaga familie. Este greu, uneori, pentru ca esti foarte mult timp plecat de acasa si dorul de familie te rupe, insa in vremurile actuale nu prea ai incotro si ceva trebuie sa faci, totusi, altfel esti muritor de foame.

A inceput sa ma pasioneze chestia cu tirul inca de cand eram un pustan si ma jucam multe jocuri cu tiruri unde eram tare grozav si descurcaret si se mirau pana si prietenii mei cat de bine stiu sa le conduc apasand doar cateva butoane. Cand am dat de carnet si dupa ce au trecut doi ani nu a durat mult pana mi-am gasit si locul de munca de care sunt foarte multumit si la care ma descurc foarte bine neavand in zece ani niciun accident. Insa de ceea ce ma tem sunt ceilalti soferi din trafic care prin imprudenta te pot impinge spre un accident, insa sper in pronia mea divina ca ma va pazi de fiecare data si imi va da din nou sansa sa ajung acasa la familia mea cu bine. 

Pana si baiatul meu indrageste masinile mari cum este cea pe care o conduc eu, poate pentru ca este pasiunea mea si cea care ma ajuta sa imi castig painea. Eu am zis ca o sa il sustin in ceea ce isi doreste sa urmeze in viata si va avea tot sprijinul de care va avea nevoie, si cine stie, poate voi fi chiar eu instructorul care sa il invete primele lectii in soferie. Am invatat de la instructorul meu ca a fi sofer nu este suficient sa stii cateva reguli de circulatie si cum sa conduci masina ci sa fii constient de fiecare pas pe care il faci ca sa nu fii un pericol pentru nimeni din trafic fie el sofer sau pieton."


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !