miercuri, 21 ianuarie 2015

PEŞTII MĂRII

Cei de aici din Marea Neagră

Că pe ceilalţi de aiurea nu-i prea ştiu (sau mă prefac)...
Acum mulţi ani, un pescar cu o barbă lungă cât istoria Tomisului mi-a spus:
-Băiete, marea îţi dă tot ce vrei. Trebuie doar să-ţi deschizi urechea şi să o asculţi, să-ţi laşi mintea să se joace cu valurile, inima-ţi să-i prindă ritmul, pescăruşii să-i asculţi pentru că deşi par mulţi nu sunt chiar muţi.
Am ascultat mirat vorbele lui. Mi-a cerut o ţigară după care m-am uitat la el cum scoate peşte după peşte.
Între noi s-a născut o prietenie stranie sau cel puţin aşa mi se părea mie. Eu veneam cu ţigările, el cu sfaturile. După ceva timp nu l-am mai văzut pe dig. Alţi pescari mi-au spus că a plecat pe mare, căreia îi ducea dorul de prea mult timp. Nu i-am crezut şi l-am căutat. Dar nu l-am mai găsit. Din fericire am rămas cu poveştile pescăreşti şi cu un ocean de sfaturi. Din care vă mai scap şi eu.

- cu felii de ceapă crudă şi cu un oţet mai subţire se mănâncă batogul de rechin.
- lepădate în zeamă parfumată de oţet cu usturoi şi roşii, aruncate înainte în ulei încins după ce au fost un pic grijite de maţe, până se fac precum cartofii prăjiţi, adică galbene şi uscate, albitura mării- aterina, hamsia, rizeafca îşi capătă locul binecuvenit.
- la grătar cu usturoi, limba de mare, cambula ori calcanul. Deşi, am mâncat o ciorbă de calcan magnifică la Neptun când întâmplător a venit şi Băsescu, pe atunci preşedinte.
- lafarul (sau labanul cum i se mai spune) ori chefalul, la ciorbă cu legume multe, oţet de vin şi ardei iute. Acesta era sfatul, deşi eu îl văd tot saramură, din aia dobrogeană, adică mai dichisită.
- ca să păstrez tonul, scrumbia albastră (mai mult decât rară) ori stavridul dolofan (dacă aveţi noroc să prindeţi aşa ceva vă rog să-mi spune-ţi şi mie, inclusiv coordonate GPS), direct la saramură cu o ciuşcă pe măsură
- guvizi şi hanuşi-din ăştia vă dau şi eu, că am congelatorul plin. Dar tot uscaţi ca şi cartofii cu mujdei, roşii şi oţet merg cel mai bine.
- zarganul, merge cel mai bine uscat.
- v-aş mai vorbi despre rapana dar nu mai pot să mă scufund. Tocăniţă scrie pe ei.

Despre sturionii din Marea Neagră, doar am auzit poveşti. Aşa că dacă îi vedeţi cumva, vă rog să-i lăsaţi să trăiască, pentru că altfel cu toţii vom fi cu mult mai săraci, inclusiv spiritual.


12 comentarii :

  1. Ahhhhhhhhhh, mi s-a facut foame iar! Si acum vreo 2 ore am mancat! :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Păcat că sunt cam departe de tine, îţi dădeam o pungă cu guvizi gata curăţaţi!

      Ștergere
  2. SUNT SOTIE DE PESCAR, IAR PESTELE ESTE UN ALIMENT FOARTE BUN.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, deşi ca să fie cu adevărat sănătos trebuie să ai grijă de unde îl pescuieşti.

      Ștergere
  3. vezi ca se poate? :)
    frumoase sfaturi, dar mai ales introducerea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Emod. Fiecare cu ce ştie, tu cu ciupercile, eu cu peştii. :)

      Ștergere
  4. Buna seara.Va intreb unde sunt stavrizii dinainte de 89? In armata era obligatoriu o masa pe saptamana cu peste care era obligatoriu stavrid.Totdeauna cand merg la supermarch.din zona mea intreb de acest peste ,nu au primit niciodata.Un peste asa consumat in per. comunista sa fi disparut acum?Oare a fost pescuit asa intens?Va multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din păcate sunt tot mai rari, în special cei de mărime mare sau să zicem de o dimensiune acceptabilă. Numai că trebuie să ne aducem aminte că pe vremea aia aveam una din cele mai mari flote de pescuit din lume.

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !