vineri, 23 ianuarie 2015

MUJDEIURI DOBROGENE

Asta că tot am pomenit de ele


În articolul anterior, cel cu peştii mării, pe care sper că l-aţi citit deja

Şi acum dacă tot am prăjit în fel şi chip peştii sau i-am tras pe grătar ori poate am făcut găteli ceva mai complicate să vedem şi ce mujdeiuri vin să facă diferenţa.

Primul, aşa numitul mujdei dobrogean deşi cred că acum este răspândit prin mai toată ţara. De aceea nu o să insist prea mult pe el. Deci scurt, căci nu are sens să o lungim aiurea, eu îl fac cam aşa, cu mici variaţii funcţie de cât am dormit şi de inspiraţie.
1) Câteva roşii răscoapte, numărul lor depinde de cât peşte am prins şi de cine vine pe la masă, pe care le pun pe grătar până când coaja lor se face maronie. După care le scot într-o olicioară, le dau cu sare şi le las să se odihnească un pic. Acoperite. Evident alături de cele două ciuşti care au suferit acelaşi tratament. Sfatul meu ar fi să nu folosiţi mâna în această etapă, aşa cum am facut eu ultima oară. E mai indicată o lingură mare, e adevărat că vă răpeşte din plăcerea de a înjura din toată inima atunci când vă frigeţi şi vă suflaţi în degete, dar dacă nu ştiţi decât una singură (înjurătură), e mai recomandat.
2) Între timp frec ceva mai mulţi căţei de usturoi cu o lingură de sare de mare până se fac pastă. Deh, n-am sclavi şi sunt şi divorţat.
3) Roşiile curăţate de pieliţele acum uscate şi cu pete, precum şi ciuştile se fac la rândul lor pastă şi se pun peste usturoi, să se cunoască un pic.
4) O lingură de oţet din vin şi una de ulei încins vin să dea cheag unui sos deja magnific.
5) Pătrunjelul tocat vine să completeze şi culoarea dar şi aromele.
6) Acest mujdei trece exact unde îi este locul, adică peste ceva peşte crocant prăjit în platoşă de mălai.

Poze n-am mai apucat să fac. Mi-am adus aminte de ele când amicul meu m-a întrebat:
- Dar ca udătură ce îmi dai?

Al doilea îl cunosc sub denumirea de sarmuzac. Am gustat prima dată la o ştiucă rasol făcută pe un reşou improvizat, în camera 104 din căminul P5 din Regie. Şi mult mi-a plăcut. Se face cam aşa:
Usturoiul se bate cu sare până se face pastă. Se freacă cu ulei de măsline până capătă consistenţa unei maioneze. Se poate orna cu frunze de pătrunjel, ţelină, cimbru dar sincer cred că produsul este simplu, rotund şi fără. Merge cam la toate tipurile de cărnet deşi se adresează în special peştelui. Are un mare avantaj, menţine gustul usturoiului proaspăt fără să îl oxideze sau să îl marineze aşa cum fac oţetul ori apa.

Acum dacă aţi apucat să-mi citiţi şi postarea cu peştii nu pot decât să vă urez poftă bună şi fir întins.

10 comentarii :

  1. Mi-ai facut pofta! Nu de peste ci de cartofi prajiti cu usturoi!;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Păi ce mare lucru este să prăjeşti doi cartofi? Că nu cred că îi scoţi cu sapa din grădină şi nici nu îi pescuieşti! ;)

      Ștergere
  2. Este bun mujdeiul, imi place foarte mult, dar imi face rau la stomac,mujdeiul il mai folosesc cu cartofi prajiti, carne prajita.

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci (fara deci!) esti pornit sa ne omori cu zile. De pofta! Pai mor dupa mujdei, fix o reteta imi lipsea ca sa ma ia cu lesin de foame!

    RăspundețiȘtergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !