vineri, 9 ianuarie 2015

DOAR PENTRU CĂ RÂD???

Sincer am stat mult pe gânduri

Dacă să scriu postarea asta sau nu. Până la urmă nu mi-a mai păsat şi mi-am urmat doar sufletul.
Nu din cauză că mi-ar fi frică de ceva. Întotdeauna am evitat să vorbesc despre subiecte care sunt la ordinea zilei. Nu urmăresc vizite sau altceva ci doar aşa să pot fi şi eu alături!


Dacă să râzi, să faci caricaturi poate fi o crimă atunci lumea nu mai are sens. Cel puţin pentru mine, care nu pot scrie fără să râd. Mai puţin acest articol.

Cuvintele sunt oarecum de prisos. Sper doar că Dumnezeu, Allah sau oricare zeu existent în cultura popoarelor să ne dea înţelepciunea şi căldura inimilor astfel încât să putem gestiona cu bine această "aberaţie motivaţională".

Îmi pare nespus de rău pentru că a trebuit să scriu un asemenea articol.

12 comentarii :

  1. Diferența, dar mai ales tragedia vine de la întrebarea: râzi cu mine sau râzi de mine?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite aici m-ai încurcat. Dar sincer nu cred că Obama ar da cu nucleara dacă i s-ar face o caricatură.
      Şi nici papa nu ar da ordine pentru o nouă cruciadă.
      Sigur, avem păcatele noastre, unele moştenite, altele dobândite dar în atâţia ani de istorie comună ar fi trebuit să învăţăm ceva.

      Ștergere
  2. Libertatea de expresie nu e libertatea să-ţi pui poalele-n cap şi să-ţi baţi joc de alţii. Există limite, care ţin şi de civilizaţie şi de cultură şi de bună cuviinţă şi de civilizaţie interioară, până la urmă. Aşa, putem să luăm peste picior orice, cu riscurile care, iată, apar. Eu nu spun că e normal să reacţionezi cu gloanţe la bezmeticeala unor oameni care se distrează pe socoteala unor tradiţii, dar nici nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi Mă gândesc că părerea lui Pleşu are logica ei.
    https://www.rfi.ro/stiri-politica-54835-andrei-plesu-rfi-atacul-paris-este-un-gest-absolut-incalificabil-efecte

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desigur există o mare doză de adevăr şi de bun simţ în ce spune Pleşu.
      Dar, este greu de prevăzut care vor fi urmările, pentru că din păcate sigur vor fi.

      Ștergere
    2. Urmările le tot vedem, să zicem tot mai evidente, după "nine-eleven"-ul american. Întreţinerea unui conflict, într-o oarecare măsură artificial, creat pentru a servi nişte scopuri... Vezi "freedom act" şi "big brother", culmea, cică pentru a asigura "libertatea"... Oare?

      Ștergere
    3. Te-ai întrebat uneori dacă libertatea este o povară prea greu de dus?
      Pentru cei mai mulţi dintre noi...

      Nu sunt pentru ceea ce fac americanii. E politica lor care pe alocuri mai dă şi roade. Poate unele mai viermănoase, găunoase.
      Întrebarea mea este: Dacă în România s-ar întâmpla aşa ceva, cum ai reacţiona? Că slavă Domnului avem şi noi caricaturişti.

      Ștergere
    4. Libertatea e mai degrabă un mit, frumos, idilic, aş spune, din păcate, vrem ori ba, suntem (am fost şi vom fi) dependenţi de ceva sau cineva fie şi numai de păreri (ale noastre sau de acelea pe care le inducem altora). Pe de altă parte, libertatea absolută nu cred că ar fi de dorit, ar însemna anarhie, mai ales cu atâţia demenţi printre noi.
      Ceea ce fac americanii, va fi în curând (de fapt este) şi în Europa. Tot în numele unei libertăţi vei fi considerat un potenţial inamic, fiindcă cam asta zice "actul" înainte menţionat. Necazul este că limitările impuse (se mai poate vorbi aici de libertate) nu vor eradica actele criminale.
      Ca să răspund la întrebare, zic că noi suntem mult prea insignifianţi pentru a fi pe "agenda" cuiva; iar dacă totuşi s-ar petrece neprevăzutul, nu văd de ce m-aş implica în cauze/războaie care nu-mi aparţin. ;)

      Ștergere
    5. Nu prea cred că suntem "insignifianţi". Suntem la graniţa UE şi avem o puternică comunitate musulmană. Iar mulţi dintre ei s-au stabilit aici după anii 90.

      Ștergere
  3. Şi eu am stat mult pe gânduri! Je suis... je suis... nu ştiu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adrian, respect orice credinţă. Este dreptul oricărui om să creadă în ce vrea el. Dar asta seamănă deja cu ceea ce se numeşte libertate!

      Ștergere
  4. Inca exista legi impotriva blasfemiei in destule tari din UE. In Franta, unde au existat, au fost abolite la vremea Revolutiei Franceze, au revenit o scurta vreme la vremea Restauratiei, si au fost abolite din nou in prima jumatate a sec 19. In SUA nu exista aceste legi din cauza Constitutiei. In tarile scandinave si Grecia inca exista. In UK au fost abolite oarecum recent, insa englezii mereu au vrut sa fie mai altfel si decat catolicii si decat ceilalti protestanti. In tarile scandinave inca exista desi nu au mai fost folosite de mult, de ex ultimul scriitor care a fost amendat pt blasfemie in Norvegia a primit o amenda de 10 øre (centi) in 1912. In Finlanda l-au amendat pe unul acum vreo 30 de ani ca a facut o sculptura cu un porc sacrificat pe o cruce, dupa care sculpturile au devenit ff populare si artistul s-a imbogatit, asa ca de atunci, probabil din invidie de tip capra (sau porcul) vecinului, nu mai are nimeni nici o bucurie sa foloseasca acea lege. In Romania, o tara cu un sistem de justitie mai inapoiat dupa cate se vehiculeaza, (desi in acest caz poate din
    fericire), nu au existat niciodata acest fel de
    legi.

    RăspundețiȘtergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !