duminică, 28 decembrie 2014

GATA, NU MAI ŞTIU SĂ GĂTESC!

Azi am vrut doar să îmi fac o simplă supă de viţel

Am opărit carnea de două ori. Cică să nu mai facă spumă...
Bine, bine, oricum a făcut şi a treia oară, ce-i drept ceva mai puţină.


Deci, am luat un rasol de viţel de la "Gusturi Româneşti". Pe care scria şi o reţetă de supă. Pe care am respectat-o întocmai. Deh, poate nu a vrut să iasă sau poate m-au lăsat ochii şi nu mai citesc foarte bine sau poate viţelul a murit de bătrâneţe. Că am fiert două ore la el. Degeaba. :)

Am mai păţit ceva asemănător acum mulţi, mulţi ani. Eram în tabără la Bucşoaia, lângă Gura Humorului. Împreună cu câţiva prieteni mai curajoşi am ieşit să explorăm împrejurimile. Că singur nu ieşeam nicicum. O găină cam înceată de picior se nimereşte în calea noastră. O împuşc repede cu praştia. Ridic trofeul şi tovarăşul îmi arată un fel de restaurant puţin mai sus de valea Moldoviţei.
Urcăm pe potecuţă, intrăm în restaurant (care de fapt era şi cofetărie). Comandăm cafele şi câte o bere. Aprindem şi ţigările, doar aşa să ne dăm mari. Ce vreţi, cu toţii aveam în jur de 14 ani. eu nici nu îmi luasem buletinul.

Doamna cu halat alb se apropie de masa noastră. Scot găina triumfător şi o întreb dacă ar putea să ne-o gătească cât mai zăbovim pe acolo. Se uită lung la ea şi mă întreabă de unde o am. Pe atunci nu învăţasem să ocolesc întrebările, aşa că am istorisit toată tărăşenia fără să bag în seamă ghionturile venite de la tovarăşii mei.
- O să dureze ceva. E cam bătrână! îmi spune ea.
- Dar nu face zeamă bună? întreb eu cu aplombul vârstei.
- Dacă aveţi timp să aşteptaţi...

Am aşteptat. Cu răbdare. Şi cu ceva mai multe beri decât puteam duce.
În acest timp, un tip care semăna cu Arnold, în zilele lui bune, se apropie de masa noastră. Cu o voce tunătoare, întreabă sec:
- Cine mi-a omorât găina?
Cinci degete se îndreaptă acuzator către mine. Ca prin vis mă văd jumulit, pus la fiert, spumuit, etc...
- Aaa, tu eşti. Îţi mulţumesc. O am de la mama, Dumnezeu s-o odihnească. De aia nu mă înduram s-o tai.

Mai mut de atât, nu puteam să rămân. Mai aud ca prin vis:
- Soţia mea v-a pregătit nişte copane la ceaun, cu mujdei şi o mămăligă. Poftă mare. Găina aia  era prea bătrână, şi suferea şi de ceva reumă. Dar acum totul e bine. Pot mânca şi eu borş de găină fără remuşcări. Deci, băieţi, cine plăteşte?
Alte cinci degete îndreptate spre mine. Cică el a comis-o, el să plătească.
Noroc că se aude o voce îndepărtată:
- Băieţi, nu vă faceţi griji, e din partea casei!

Chiar şi după 30 de ani trimit o vedere către acel loc. Dar am divagat destul. Supa mea, cică de viţel, nu prea a ieşit. Deşi a fiert mai mult decât niţel. Asta e, mai e o noapte. Şi le pot face pe toate.

Cel din dreapta jos e degetul  meu când m-am fript.

Poza e pusă doar să vedeţi că nu am minţit, calităţi artistice nu prea are sau nu le văd eu.

6 comentarii :

  1. Ai fiert putin la el doar doua ore. Se putea si mai mult;)

    RăspundețiȘtergere
  2. povestea cu gaina imi place, dar la cum trebuia facuta supa nu pot da sfaturi ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. păi sfaturi erau pe etichetă :) şi pentru supă şi pentru osso buco. ;) dar după cum am scris, cred că viţelul ăla a murit de bătrâneţe în stare agravantă! :)

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. :) Aşa am crezut şi eu. Pentru că am mai făcut! :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !