sâmbătă, 5 iulie 2014

AMINTIRI DIN TINEREŢE

Când mai eram...

Asta hotărâţi voi după ce citiţi :)

Pe acel hol întunecos îl vedeam cu greutate.
Bineînţeles, a stins de jos luminile. Au rămas doar cele de serviciu. Părea un băiat cuminte când mi l-a prezentat nepoata prima oară. Acum poartă o cămaşă ciudată, rodul fanteziei unui designer nebun. În plus se strecoară ca să nu-l vadă nimeni. N-am timp de prostii. Nu pot să-l las să intre în apartamentul ei.
Sting lumina, întredeschid uşa şi-i şoptesc lui Gogu, bichon-ul meu:
- Fii fiară, muşcă-l de picior!
Gogu începe să latre, dar parcă de bucurie. Deschid uşa de tot, îl strig, degeaba. Încă o bătălie pierdută. Văd că are doi trandafiri în mână împachetaţi separat, unul alb şi unul roşu. De unde i-o fi furat haimanaua? Vine de-a dreptul spre mine. Îmi oferă trandafirul alb şi-mi spune:
- Mă bucur că m-a simţit Gogu. Cu întunericul ăsta  puteam să rănesc trandafirii. Şi ar fi fost păcat. Am vent s-o invit pe.... la o prajitură şi m-am gândit să trec şi pe la dumneavoastră. Dar iată că deschide uşa, probabil ne-a auzit..
Necioplitul, pleacă de parcă ar avea motoare cu reacţie. Off, ea îl sărută. Ştiu că îmi face în ciudă. Nu se poate, îl invită în casă. Trebuie să fac ceva.
-Gogu! Gogu!!! Unde te-ai ascuns potaie? ...

sursa


Povestea este reală aşa cum mi-o amintesc! Aveam, cred că vreo 17 ani. Desigur, trandafirii erau "împrumutaţi" din grădina profesoarei de română (cea din faţa blocului cu holul de mai sus). În semn de apreciere am folosit o foarfecă specială pe care am recuperat-o când am coborât. Iar staniolul era de la o ciocolată şmecheră, nu mai ştiu de unde o aveam.

Acest articol particpă la jocul "Duzina de cuvinte". În tabelul lui Psi puteţi găsi multe altele.

6 comentarii :

  1. Mi-a placut ca "busonul" era educat, nu asculta de indemnul belicos al stapanului. Inteleg ca tu erai vizitatorul cu maniere...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...romantic şi descurcăreţ? Poate fără"mai" în titlu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aş vrea eu! :)
      Dar cum se spune încercarea e mama înţelepciunii.
      Întrebarea este de unde fac eu rost de o foarfecă din aia. Că dacă o folosesc pe cea de tăiat tabla , cred că gestul nu ar avea eleganţa cuvenită.

      Ștergere
  3. Mi-a placut mult ”cu intunericul asta puteam sa ranesc trandafirii”... Nu imi iese din cap ideea si imaginea ce s-a format in timp ce citeam... :)

    RăspundețiȘtergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !