miercuri, 11 iunie 2014

"FLORĂRIA MOBILĂ" CHIAR M-A AJUTAT

Acum aproximativ o săptămână, am fost la Bucureşti

La o şedinţă informală cu vicepreşedintele S-E Europa de la Kirby. Încerc să profit şi eu un pic de treaba asta mai ales că rămâneam şi peste noapte.
Situaţia nu putea decât să mă încânte, deoarece o fostă colegă de facultate, ehe ce vremuri, proaspăt divorţată din spusele ei, mă invitase pe FB să-i fac o vizită oricând ajung prin zonă.
La patru dimineaţa îmi sună alarma de la telefon.
Buimac îmi fac ness-ul, duşul, mă bărbieresc după care îmi fumez prima ţigară.
Mă urc în maşină culeg cei trei colegi pe care trebuia să îi "livrez" proaspeţi şi întregi şi intru pe autostradă.
Asta undeva pe la ora şase. Nu ştiu cum se face dar la ora opt eram la hotelul de pe cheiul gârlei (Dâmboviţa pentru necunoscători, mai exact pe Calea Plevnei). Jur cu mâna pe inimă că n-am mers cu mai mult de 160 130. Nici măcar la pauza de cafea de la mijlocul drumului. Dumnezeu şi radarele au fost de partea noastră.
Cu gândul la întâlnirea de pe seară, las colegii la o cafea, că şi aşa erau chiori de somn. Mă îndrept spre piaţa de flori, scuze, Piaţa Coşbuc. Că cică acolo e mai ieftin. Iau un buchet mai mărişor de trandafiri şi precupeaţa mă întreabă cum un bărbat ca mine, îmbrăcat la costum (şedinţa), poate să se târguiască atât de bine.
Fericit pentru mărunta victorie, aşez buchetul pe bancheta din spate şi parchez maşina strategic sub umbra amărâtă a unui copăcel. De fapt, ca să fiu sincer era cam singurul loc de parcare disponibil pe Calea Plevnei. Pun cu grijă buchetul pe partea cu umbră şi urc spre şedinţă cu speranţa că mai prind timp de o gură de cafea.
Şedinţă care se prelungeşte, se prelungeşte şi se mai prelungeşte încă o dată. Iar în pauzele de cafea... vă spun altădată, după ce-mi dau demisia.
După ce în sfârşit termin, mă îndrept către maşină. Mă uit îngrijorat spre buchet. Mai era acolo. Atât de uscat încât nici în ierbar nu l-aş fi putut pune. Asta-i viaţa, lungă dar e grea.
Las colegii să se răcorească în maşină, urc repede şi cu uşurare observ că nu a fost strâns laptopul de pe masa de consiliu. Rapid bat câteva taste, caut "buchete de flori" şi am o surpriză plăcută.
Livrarea se poate face fix în două ore, adică exact cât îmi trebuie ca să-mi duc colegii la hotel şi să iau o sticlă de "Lacrima lui Ovidiu" alb, aşa cum îi place. În plus îmi trimit şi o poză cu buchetul , evident înainte de a ajunge ca să am şi eu habar de el, eventual să mă pot da mare cunoscător.
Dar am o mare dilemă. Nu mă pot hotărâ. Ştiu că îi plac trandafirii. Aşa că mă gândesc la asta.

Mă întreb dacă merge  pe lângă lacrimă. Aia a lui Ovidiu, prietenul meu de la Tecuci.
Eu marşez pe unul din multele aranjamente florale pe care le au. Mai de primăvară căci aşa este firea mea, mai năbădăioasă. Culmea norocului, mă întâlnesc cu buchetul exact la uşa scării. Bloc de patru etaje, fără lift

A doua zi priveam cu regret în retrovizoare către Bucureşti... Datoria, ce să-i faci. Dar mă întorc eu, fiţi fără grijă...
Va urma...


10 comentarii :

  1. Buchete frumoase, calitate superioara! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa a fost! :) Cel puţin noaptea care a trecut atunci mi-a confirmat-o!

      Ștergere
  2. vulpe batrana ... nu ti-a zis nimeni ca strugurii sunt acrii? :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Noroc cu netul ca altfel ratai intalnirea!

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca ajungi pe la Ploiesti, sa stii ca si mie tot buchetul de primavara imi face mai mult cu ochiul. :) Cred ca s-ar asorta si cu o grasa de la Cotnari. :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. Radule, cât mai multe drumuri la Bucureşti! :)

    RăspundețiȘtergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !