joi, 27 februarie 2014

SPIRIT ÎNTREPRINZĂTOR

Aveam pe vremea când eram copil

Mergeam spre zece ani...
Locuiam în Tecuci, undeva aproape de centru. Blocul cu patru etaje era, ca să zic aşa, teritoriul meu.
Se cerea explorat în întregime. Fără pete albe.
Început de vacanţă de vară. Sorin, singurul băiat de vârsta mea plecase deja la Daia, la bunici undeva pe malul Oltului.Mai târziu am ajuns şi eu pe acolo dar asta va fi altă poveste.
Cobor plictisit de la etajul doi, deh încă o zi anostă de vară în 1977.
Îmi încerc echilibrul pe bara de la scară. De la unu la parter bara e mai lungă aşa că pantalonii mei scurţi se cam încing. Recurg la o manevră clasică de răcire şi mă aşez în fund pe podeaua de la parter.
Poponeţul find ajuns la o temperatură optimă, privirea mi se limpezeşte şi văd în premieră trapa subsolului uitată deschisă. Pe loc hotărăsc să explorez. Preventiv îndes un băţ de chibrit în lacăt.
Aprind lanterna tubulară (de care eram nedespărţit), pe care cu multe note bune şi lacrimi am obţinut-o după ce am citit primul volum din Cireşarii. Cobor.
Ţevi, picuri de apă, foşnetele unor vietăţi şi un fel de boxă. În care ce văd? O mulţime de sticle! Goale!


Aici trebuie să fac o mică paranteză! Fiind prâslea cel mai mare, la şase jumate tata mă lăsa planton la coada de lapte, el trebuind să ajungă la serviciu! Pe la şapte venea maşina cu lapte şi descărca navetele. Noi puneam banii într-o sticlă (vânzătoarea începea programul la şapte jumate), luam laptele şi plecam acasă. În trei ani cât am fost " de serviciu" nu s-a înregistrat nici o reclamaţie privind lipsa banilor, dacă vă vine să credeţi. În drum spre casă vedeam mereu scris pe peretele unei gherete "colectăm sticle goale". Închei paranteza.

Ecologist în devenire am hotărât pe loc că sticlele alea îmi poluează subsolul şi că locul lor era unde se colecteză sticle. Firesc, în operaţiunea de curăţare a subsolului, am început cu cele mai verzi şi mai grele.
Am fost foarte mirat când omul de la gheretă a strigat după mine:
-Hei puştiule! Ai uitat să-ţi iei banii!
Erau 30 de lei pe sticle verzi şi grele! Lei din ăia comunişti. Zece sticle cum le spunea el, de şampanie.
În două zile am făcut curăţenie în subsol. Locatarul de la apartamentul unu, proaspăt întors din concediu mă întreabă:
-Răducule (nu sfătuiesc pe nimeni să-mi spună aşa), şobolanii mănâncă sticlă?

Nu vă spun cum mi-am investit bănuţii câştigaţi cu greu (după prima tură omul de la gheretă a avut pretenţii de genul: neciobite, spălate, fără etichete), că vă dau idei! Dacă nu mă spuneţi, o treime i-am investit în gumă de mestecat poloneză cu Lolek şi Bolek, o treime în cărţi şi restul spre nevoi speciale, gen reconstruit o semicursieră .

Ciudat a fost că după ceva ani de zile, când serveam patria, fostul vecin, comandant de gardă acum, îmi şopteşte:
-Radu, apără cu orice preţ depozitul de lemne. Sunt şobolani aici! Au mâncat ei sticle de şampanie aşa că lemnele sunt doar un aperitiv!

I-am promis Vienelei şi m-a  provocat Maria cu comentariul ei! 
"Ia, să faci bine să ni le povestești! Eu nu am spus că am fost cumințenia pământului. Am scris doar de parfumuri. Despre năzbâtii voi scrie altă dată."

2 comentarii :

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !