vineri, 24 ianuarie 2014

PRIETENII MEI DIN CĂRŢI

Eram în clasa a patra

Imediat după vacanţa de primăvară...
La a treia oră când ne întoarcem din pauza mare găsim scris pe tablă:

"Ce prieteni mi-am făcut în această vacanţă"
                                               scurtă compunere

Intră învăţătoarea în clasă, ne spune să scoatem caietul de compuneri şi ne dă un fel de start.
Ce să scriu, ce să scriu ? În bloc la mine erau numai copii cu mult mai mari iar pe cei de vârsta mea îi consideram mai mult colegi decât prieteni.
Noroc că terminasem "Castelul fetei în alb" al doilea volum din ciclul "Cireşarii".
Şi uite aşa mi-a venit inspiraţia. Prima dată l-am descris pe Ursu şi apoi pe Victor din perspectiva lui Tic, aşa cum mă vedeam eu în compunere.
Şi am scris toată ora în continuu. E adevărat că citesc repede şi scriu încet.
A doua zi, învăţătoarea mi-a spus să o chem pe mama la şcoală.
Când a venit a fost întrebată dacă îi cunoaşte pe prietenii mei mai mari, că nu se poate să fie imaginari, că sunt prea bine descrişi!
Acum să nu vă închipuiţi că am stat închis în casă. Citesc foarte repede!
Apropo, pe primul meu băiat îl cheamă Victor!


Chiar dacă sunt jerpelite de atâta citit nu le-aş da pentru nimic în lume!

De atunci mi-am mai făcut nenumăraţi prieteni din cărţi!

Povestesc despre această întâmplare absolut reală ca să fiu alături de un proiect tare drag inimii mele şi anume "Semn spre carte"

Oameni buni, am  descoperit cu bucurie că mai există şi copii care vor să citească. Din păcate mulţi dintre ei nu-şi pot permite să le cumpere sau părinţii nu sunt interesaţi să le cumpere. Aşa că putem să ne implicăm noi sau voi prin oricare din metodele descrise în link-ul  de mai sus!
Aveţi şi pagina de facebook!

17 comentarii :

  1. Știi că asta este cartea copilăriei mele? Alături de La Medeleni. Le-a m citit și tot recitit, nici nu știu de câte ori. Îți mulțumesc pentru sprijin. Și te invit să te înscrii în tabelul de la articolul "Primele semne".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "La Medeleni" e mai apropiată de sufletul domnişoarelor! Am citit-o dar nu cu aceeaşi pasiune!

      Ștergere
  2. Admirabilă şi lăudabilă este dorinţa ta de-a dona cărţi copiilor defavorizaţi. Felicitări, Radu!
    Am citit şi eu, Cireşarii, deşi nu am avut niciun volum în biblioteca personală, nu mi-e ruşine s-o spun, dar le-am împrumutat de la biblioteca şcolară şi cea sătească, care este destul de dotată, chiar şi astăzi funcţionează numai copii să vrea să citească.
    Un week-end minunat îţi doresc, Radu! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Aha, deci nu sunt singura care inventa tot felul de chestii in compuneri, atunci cand nu stia ce sa spuna sau nu voia sa se afle adevarul. :)))
    Am inceput si eu sa scriu pentru Semnul spre carte, apoi m-au napadit tot felul de treburi si am amanat. Dar scriu in weekend. :) Stiu deja despre care dintre prietenii mei din carti, cu toate ca m-am decis foarte, foarte greu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aştept cu interes să văd ce prieten din cărţi preferi! :)

      Ștergere
  4. Ce chestie...si eu amcitit recent o chestie intr-un articol cultural literar din NY Times cred (desi nu sunt sigur) cum ca multi dintre noi citim pt a ne face prieteni printre personajele literare intalnite...dar mie nu-mi trecuse niciodata asa ceva prin cap, chiar am si comentat pe blog intr-un articol relativ recent despre asta, (sau o leapsa, nu mai tin minte). Insa cred ca e o idee destul de OK pt a face reclama literaturii in zilele astea cand oamenii par a prefera oricum socializarea virtuala celei reale,ca oricum e mai facila, si nici nu creeaza obligatii prea oneroase. Insa nu as dori sa se inteleaga din acest comentariu ca eu as nesocoti sau devaloriza acest mod de utilizare a literaturii, pt o socializare virtuala, era doar asa o observatie oarecare din partea mea, pt ca ma intrigase acest soi de utilitate, nu ma gandisem niciodata la ea, ca eu avusesem in minte de fapt un soi de utilitate de escapism mai general pt literatura, nu ceva chiar asa de concret substitutiv realitatii, sau a unor realtii reale, ci pur si simplu un soi de prilej de incantare turistica generala asa de vacanta si relaxare.

    Dar a propos de vacanta, te invit la o Leapsa Calatoare. Am si o leapsa anterioara, cea a Lumilor Literare, (asta alcatuita chiar de mine,spre deosebire de prima care e preluata de pe alt blog), care poate si aia o sa-ti placa. (Desigur nu e ceva obligatoriu. E doar pt amuzament.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In alta ordine de idei...zau,si TU ? Cum naiba puteti sa fiti atatia fani ai acelui Victor ? Ca numai despre Victor in sus, Victor in jos tot aud in continuu pe oriunde trec si vine vorba de Ciresarii. Am ajuns chiar sa si il poreclesc pe un rival recent de-al meu pe care eram usor invidios la vremea aia (desi mi-a trecut, intre timp, ca s-au schimbat circumstantele in care imi fusese rival, asa ca nu mai era cazul) tot Victor !

      Ștergere
    2. Rudolf am răspuns la cea cu Lumile Literare! :)
      Am încercat să te urmăresc pe blog dar nu găsesc de unde (sau nu ştiu limba)! :)
      Cât despre Victor...
      Da, e personajul care mi-a plăcut cel mai mult alături de Ursu şi de Tic/Ţombi. Pur şi simplu!

      Ștergere
  5. Am avut atâţia prieteni din cărţi! Îmi este greu să mi-i reamintesc: Tom Sawyer, Remi, D'Artagnan, Cireşarii (toţi)... şi mulţi, mulţi alţii! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. întotdeauna am fost fericită să aud cuvântul compunere! și profii n-aveau nici o șansă să scape fără să îmi asculte creațiile trăsnite :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ina, multumesc de trecere! Eu nu aveam sanse sa scap de profesoara de romana, ma tot numea flebetea ei! :)

      Ștergere
  7. Noi, pe vremea aceea, nu aveam alta distractie, placere si bucurie decat sa citim. In afara de joaca in fata blocului. Copii din ziua de astazi insa.... greu mai prind gustul pentru lectura.Al meu abia invata sa citeasca, la propriu, sper sa-i si placa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ooo, aici te contrazic!
      Statul la coadă la butelii, cu chitara-n mână şi melodii făcute pe loc.
      Doar un exemplu! :)
      Probabil de aici vine şi frumosul aforism, cel cu statul pe loc sau statul degeaba! :)

      Ștergere
  8. Rar copii care sa mai citeasca azi. Eu sper sa aiba succes initiativa cu cartile dar am si indoieli.
    Ciresarii mi-a placut si mie. Filmul dupa carte insa e doar ceva indigest. Dupa gustul meu... In materie de film eu sunt mult prea pretentioasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici mie nu mi-a plăcut filmul! :)
      Dar în multe cazuri s-a întâmplat aşa.

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !