vineri, 17 ianuarie 2014

CU CEVA TIMP ÎN URMĂ

La o margine de Bucureşti

Ajung cu maşina de serviciu...
În urma unui ciudat colaj de comenzi din care aceasta era ultima.
Pe o uliţă cu case din paiantă. Norocul meu că nu plouase. Ar fi părut mai degrabă un peisaj bucolic dacă n-ar fi fost mulţimea de puradei. Văd o casă mai răsărită cu două Jeep-uri în curte. Mirat mă întreb cum de a putut ajunge un Kirby (un sistem performant de curăţenie) pe aici. În timp ce îmi bag portmoneul în buzunar aud un mic zgomot căruia nu-i dau atenţie decât când aud strigând în spatele meu.
-Le-am bălit!
Mă întorc brusc! Singurul meu card care mai avea ceva pe el şi o bancnotă de 50 de lei stateau în colb la 10 paşi de mine şi la un pas de un puşti de vreo 12 ani care le înhaţă şi o ia la fugă de parcă ar fi fost un golem mânat din spate de-un rabin cam tuciuriu.
Noroc că am făcut ceva atletism în tinereţe aşa că iau un start grandios şi în câteva secunde îl apuc de greabăn. Prin minte îmi trece un gând blasfemic (o înjurătură cu cele sfinte)
-Zău nene, au căzut pe jos şi eu nu vream decât să le dau înapoi, da m-am speriat de mata! cu ochii cerşind clemenţă. Mai, mai să-l cred.
Scutur de praf cele recuperate si mă uit atent la maşină.
Intre timp micul colportor a străns o mică gaşcă  cu pietre, cu beţe groase! Din spate se aude o voce tunătoare (clientul):
-Lasaţi omul în pace, a venit la mine! Ce vreţi să faceţi ca şi cu ceilalţi, să nu mai aibă curajul să trecă nimeni pe la mine? Şi nu i-a făcut nimic lui Pardaillan, eram la poartă. Pleacă domnule liniştit.
Îmi revin în minte zâmbetele cu subînţeles şi coatele pe care şi le dădeau între ei colegii mei! Şi şeful de echipă care m-a asigurat că fiind nou îmi dă cea mai uşoară rută. În minte se înfiripează planul unui genocid cu grup ţintă precis. Îmi trece repede dar nu pot să nu mă gândesc că aş merita cu brio un brevet în prostie naivitate.
Ajuns la sediu sunt aşteptat de toată echipa care îmi studiază cu interes hainele, maşina.
-Ei cum a fost? mă întreabă şeful. Ai rezolvat tot?
-Desigur, răspund eu. De ce?

Restul e altă poveste...
Această postare participă la jocul duzina de cuvinte. Scrieri mult mai interesante găsiţi in tabelul lui Psi.

Aproape duzina
S-au terminat literele la ultimul cuvânt! :)





19 comentarii :

  1. Bun si atletismul asta in situatii de extrema urgenta :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sigur ti-au cazut pe jos si baiatul ti le-a gasit insa s-a speriat brusc, sa nu faci genocid si a luat-o la fuga. Trebuie sa recunosti ca altfel, nu ai fi participat la momentul ”bruma de miscare”. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Totul e bine când se termină cu bine! Mi-a plăcut mult cum ne-ai povestit experienţa ta, nu chiar plăcută la acea vreme, dar care ţi-a rămas ca o amintire de care te amuzi, ori de câte ori îţi revine în actualitate.
    Un week-end minunat îţi doresc, Radu! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. :)) copilul a vrut să fie și el de ajutor doar ca s-a speriat și cum cardul și banii i se lipiseră de mână... ce era să facă

    RăspundețiȘtergere
  5. La maşină ţi-a lipsit ceva? Greu prin ţinuturi "desfundate!"

    RăspundețiȘtergere
  6. Fara sa imi dau seama, cand ajung prin locuri populate de astfel de persoane, tin mana pe geanta si ochii in patru, desi nu am patit niciodata nimic si nu am trecut prin asemenea aventuri. :)))))

    RăspundețiȘtergere
  7. de obicei citesc şi tac. dar pentru că vrei tu critică (cel puţin aşa citisem pe facebook mai deunăzi) am să îţi spun aşa:
    mi se pare cam forţat "ciudat colaj de comenzi" cât despre golem eu l-aş fi folosit fără să dau explicaţia sa. să presupunem că cititorii au măcar curiozitatea de a căuta singuri sensul, dacă nu îl cunosc deja. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Critica constructivă e mereu bună! Bine, eu ceream critică pentru un anumit articol! :) Ai dreptate la colaj e un pic (mai mult) forţată prin extensie, la rabin s-a vrut un pic de umor (cel puţin în mintea mea). Învăţăm!

      Ștergere
    2. radu, nu zic să schimbi nimic... doar spun care e percepţia mea. puteai alege ceva mai departe de definiţie pentru acea doză de umor, eu aşa aş face- un contrast de pildă, o negaţie (registru în care vladen este mare, mare, mare ţar!) este o sugestie pe care, dacă vrei, o poţi folosi pe viitor... atât. :)

      Ștergere
    3. compeltare... că am apăsat înainte... din grabă: umorul este registrul în care vladen este ţar şi nu negaţia... offf...

      Ștergere
    4. Mulţumesc pentru sugestii, o să ţin cont de ele!

      Nu-i nimic, n-ai vazut ce varză am făcut eu în poză? Că tot Vladimir m-a tras de urechi! :)

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !