joi, 17 octombrie 2013

DOUĂ ÎNTÂMPLĂRI DE IARNĂ

Adevărata valoare stă în lucrurile simple

O să dau doar două exemple, la care am fost martor sau implicat. Nu de alta dar nu-mi place să scriu din auzite. Dar haideţi să citim despre ce-i vorba...
1988, 3 spre 4 ianuarie. În tren, ruta Tecuci-Constanţa via Făurei. Destinaţie: la muncă, în unitatea militară la care eram angajat. În compartiment, patru oameni şi-un pui de om de vreo două luni.
Am petrecut sărbătorile cu vechii mei prieteni din Tecuci şi aşa cum vă închipuiţi, eram nerăbdător să intru-n pâine, în sinea mea speram să mai prind şi două ore de somn, nu de alta dar nu pot dormi în orice se deplasează. Totul merge cât de cât bine până la Făurei. Acolo se înzăpezeşte trenul. Zăpada între 50 de cm şi 2 m, deh suntem în Bărăgan. După jumătate de oră se întrerupe şi curentul, se văd doar ţigările aprinse pe hol. Nu putem deschide geamul fără să intre o tonă de zăpadă. Trenul se clatină sub furia rafalelor de vânt. Invariabil după jumătate de oră cade şi sistemul de căldură. Temperatura scade cu fiecare minut. Mama puiului de om face eforturi disperate să-l încălzească. Un domn din compartiment îşi desface bagajul, scoate două sau trei pulovere de lână netoarsă, ce mergeau spre vânzare la clienţi aleşi pe sprânceană, îşi scoate cojocul, îl întinde mamei, care-i mulţumeşte mut din priviri, după care se îmbracă la repezeală cu ele. Puiului de om i se mai vede doar năsucul din mâneca cojocului, dar ce cojoc, în sfârşit mai apare un pic de culoare pe obrajii copilului. Mai trece ceva timp, se termină apa. Gara la 100 de metri, dar viscolul şi troienele de zăpada o făceau să pară un fel de gară prea îndepărtată. Fiind tinerel şi subţirel pe vreme aia (puşca şi cureaua lată, ce bărbat sunt deocamdată), toate privirile s-au îndreptat spre mine. Am primit asigurări că dacă porneşte trenul o să tragă semnalul de alarmă. Datorită oamenilor inimoşi ce deserveau gara am reuşit să mă întorc cu ceai cald, apă şi câteva ciocolate cu rom. După 17 ore a venit o locomotivă cu plug care a reuşit să răzbească până la Feteşti. După o întârziere de 22 de ore, eram în biroul gării din Constanţa pentru viza pe ordinul de serviciu.

Tren înzăpezit

2002, cu aproximaţie. Mama în tren Constanţa-Bucureşti. Eu în Gara de Nord cu 15 minute înainte de sosirea trenului. Tabela care anunţă întârzierile începe să se mişte. Doar 60 de minute. Arunc o privire afară încercând să adulmec  motivul. Mă sună mama.
-Vezi că suntem opriţi la vreo 20 de km de Bucureşti, la Pantelimon sau la Pasărea, nu se vede bine pe geam. Mai am puţină baterie la telefon.
Se schimbă iar tabela, 100 min,150 min.
Încerc disperat să sun. Dă să răspundă după care telefonul moare! După zece minute văd trei apeluri pierdute, toate de pe acelaşi număr. Deci şi-a amintit vechiul nostru cod. Sun.
-Radu, dacă poţi te rog vino să mă iei, sunt în gara..., aici în tren toate au îngheţat şi domnul care a avut amabilitate să mă lase să sun pleacă acum. Iau toate informaţiile necesare, mă avânt în necunoscut şi după o oră sunt înapoi în gară cu mama în dreapta şi cu alte patru persoane în spate.
Apropo, la sosirea în gară, trenul arăta cam aşa:

Chiciură pe tren

Culmea că totul s-a întâmplat din cauza chiciurei şi a gerului năpraznic ce s-a abătut imediat şi nu din cauza viscolului.
Pe drum îmi povesteşte că din peste 20 de persoane rugate să o lase să dea un apel de urgenţă doar una a răspuns pozitiv.
Răsfoind pe net din întâmplare am dat peste ceva care să vă ajute să faceţi lucruri mici cu dezinvoltură.
Să-mi spuneţi şi mie dacă merită! Chiar dacă ştiu răspunsul! :)
COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa.


34 de comentarii :

  1. Radu, mi-a mers la inimă articolul tău şi mi-ai deschis tot felul de nişe. Mama de 6 ani, de când a ales să trăiască in Buzău, la 10 km de Făurei are peripetii, si noi pe lângă ea, demne de scris o carte. Dacă ai şti câte asemenea gesturi am trăit? Cu oameni plecati prin sat cu telefoanele tuturor la cei care aveau generatoare, cu....dar mai bine ia să scriu eu intr-o zi despre asta. Multumesc. Ai un dar de a face omul să se simtă direct in poveste. Felicitări.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce admirativ vorbesti de acel cojoc!("dar ce cojoc").Nu stiu sa te extasiezi in fata unei haine!(poate doar daca era a ta!).Sau poate ma insel eu?!

    RăspundețiȘtergere
  3. Crezi ca-ti dai seama ca stiam deja cojocul!Nu-i cumva cel maro trimis la modificare la blanar pentru baiatul tau?
    Oricum nu te stiam asa suflet mare sa-ti imprumuti cojocul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-ai prins, ce să spun! Cum se spune, o mulţime de gesturi mici duc la gestul cel mare. Şi puloverele alea din lână netoarsă erau de la tine. Noroc că erau cu câteva mărimi mai mari de-au putut intra unul peste altul! Aveai ochi bun pe-atunci! :)

      Ștergere
  4. Erau facute sa le porti si tu mai tarziu!:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am făcut tot posibilul să ajung la aşteptările tale, dar nu mi-a ieşit! :)

      Ștergere
    2. Nu pot sa cred! Tie intotdeauna iti iese ceea ce iti propui!
      Dar poate e doar parerea ta ca nu ti-a iesit!;) Mai intreaba-ti si tu cunoscutii!:)))

      Ștergere
    3. Ca să ajung la dimensiunile menţionate ar fi trebuit să-mi stabilesc o ţintă de greutate undeva între 150 şi 200 de kg. Eu rar am depăşit 80 ! :) Şi asta doar când săream măsura cu berea, că e grea! :)

      Ștergere
  5. Am făcut și eu vreo douăzeci de ore din Făurei până-n Galați. Era 17 martie, anul nu-l mai știu...că de, Roza lucrează.Am înțepenit de frig și nu am găsit niciunul să mă îmbrace, ba din contra , mă dezbrăcau din priviri.Succes, că se vede că ești băiet bun!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ghinion! Dacă nimereai cu mine-n tren poate te dezbrăcam din priviri (am auzit din surse de încredere că unelor doamne le place uneori acest aspect), dar sigur găseam o modalitate de a te încălzi, în limitele bunului simţ, desigur.

      Ștergere
  6. M-a impresionat povestea ta, Radu, de asemenea gestul uman, generos şi altruist al domnului respectiv, care bănuiesc că erai tu şi te felicit pentru asta. Într-o lume plină de egoism , invidie şi răutate să fii bun, este cea mai mare realizare pentru un om.
    E cumplit ce s-a întâmplat. Eu n-am trecut niciodată printr-o astfel de experienţă să rămân înzăpezită pe undeva şi sper să nu mi se întâmple vreodată.
    O seară minunată îţi doresc, Radu! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi totuşi dacă se întâmplă îţi doresc să întâlneşti un om. Doar atât. Seară minunată şi ţie!

      Ștergere
  7. Este într-adevăr un miracol, dacă în situaţii disperate întâlneşti un OM! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Era o vorbă:
      "Nu crede în minuni, bazează-te pe ele" :)

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. Mulţumesc Dragoş! De fapt sunt două întâmplări reale! :)

      Ștergere
  9. Intamplari emotionante cu oameni frumosi. E bine ca mai exista si astfel de oameni.
    Din septembrie la tine ma astept la orice lucru bun, te-am vazut ca esti numai suflet. :)
    Stiu despre treaba asta cu Cosmote...am citit si eu. Bafta! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Baftă, să fie!!! Despre chestia cu sufletul, am şi eu momentele mele de slăbiciune! :)

      Ștergere
  10. Mi-ai adus aminte de o situatie asemanatoare. Eram in facultate, veneam de la Bucuresti si tot asa ne inzapezisem la jumatea drumului, inghetam bocna. Numai ca un nenea din compartiment a scos la inaintare damigeana de tuica din care ne-am servit toti. Frumos gestul strainului din povestea ta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Copilul avea interdicţie la ţuică! Doar lapte de mamă, timp în care fierbeam ţuica la jarul ţigării! :)

      Ștergere
  11. Mama mea a facut vreo zece ani naveta la bucuresti, a prins ierni ingrozitoare, cu trenuri intarziate, cu munti de haine carate in spate pentru zilele petrecute in tren, cu inzapeziri si troieniri, despre care noi ascultam asa cum asculta copiii povestile cu Scufita rosie.
    In clipele grele ale vietii se vede adevaratul caracter al omului si in asemenea povesti te vedem cu adevarat pe tine, omul din spatele blogului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. După cum am mai spus, am avut şi eu momentele mele de slăbiciune. :)

      Ștergere
  12. mamăăă... ce întâmplări!
    Pfff... nu-mi doresc sincer așa ceva :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nimeni nu doreste, dar se intampla.! :(
      Multumesc Dana, ca ti-ai mai adus aminte de mine! :)

      Ștergere
  13. Nimeni nu doreste, dar se intampla.! :(
    Multumesc Dana, ca ti-ai mai adus aminte de mine! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Aşteptări prin gări din cauza întârzierilor am prins şi eu, nu foarte mari. Dar nu am trăit niciodată aşa poveşti de coşmar. Eu cred că, în fiecare grup, indiferent cum s-a constituit, există măcar un om cu suflet care să dea o mână de ajutor. Cu atât mai mult când e vorba despre un copil, indiferent de vârsta lui!

    RăspundețiȘtergere
  15. Hello. Te invit la o Leapsa, Leapsa Duminicala. Nu e obligatoriu sa o rezolvi. Poate sa o preia cine vrea, tot fara nici o obligatie.

    RăspundețiȘtergere
  16. Bag de seama ca te duce minte din ce in ce mai departe la advertoriale. Super tare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Întamplările sunt absolut reale, aşa cum mi le amintesc!
      S-a nimerit să se potrivească pe tema concursului

      Ștergere
  17. Din fericire nu am avut parte de o asa experienta dar ma ingrozesc la gandul ca s-ar putea sa nu sa fi gasit nici macar o persoana care sa manifeste un pic de compasiune in cazul in care as fi avut nevoie... Eu totusi cred in bunatatea oamenilor cu toate ca timpurile in care traim sunt pline de exemple negative, de excrocherii de la cea mai joasa la cea mai inalta scara sociala, de vulgaritati si de oameni rai... Bine ca nu-i cunosc personal. O seara buna iti doresc, Radu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma straduiesc cu greu sa cred in bunatatea oamenilor! Din pacate este foarte rara si de aceea ar trebui sa-i acordam pretuirea cuvenita!

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !