luni, 30 septembrie 2013

POVESTEA DORULUI

Evident, doar una dintre ele

Să nu mă-ntrebaţi cum a ajuns în caietul meu albastru. Să fi fost tot cenaclul din balcon...
Poate, dar hai să începem:
Atenţie dor!

Încet, încet să nu ne-audă
Alţi oameni şi nici umbra lor
Ascultă-mă să-ţi spun povestea
Amarului ce-i zice dor

El nici un rost pe lume n-are
În casă n-are aşternut
Dar vai de inimile-n care
Cerând sălaş a încăput
Povestea dorului e lungă
Vezi că eşti troienit de nea
Mai bine scutură-ţi sumanul
La ce-ai bătut la uşa mea?
Doar case mari ne sunt vecine
Cu stâlpi de piatră la pridvor
Tu cum de-ai nimerit străine
La mine să-mi vorbeşti de dor

De unde-ai coborât, ia spune
Cumva eşti al nimănui
Drumeţ ce n-are vatra lui?

Dar vai, cum de-am uitat de mine?
Când mi-ai trecut pe sub fereştri
Aprins eu m-am grăbit la uşă
Să-ntreb, lumină, cine eşti ?

La ce mă prinzi acum de mână?
Ia-ţi haina-n spate şi te du
Povestea dorului rămână
Căci dorul pare că eşti tu!

Nu-ţi bate capul ca să afli
De sunt om sau nenoroc
Aprinde candela-n perete
Şi-n zarea ochiului de foc
Vom sta-mpreună noapte-ntreagă
De vorbă numai amândoi
Ca să cunoaştem ce ne leagă
Sau ce e stavilă-ntre noi
Povestea dorului răsară
Din tot ce noi vom povesti
Ca fala cerului de vară
Din apa-n care s-ar privi

Ai înţeles câtă durere
E-ntru-n cuvânt nevinovat?
Cum frânge gândurile tale,
La câte patimi pune strat?

Dar e şi-un dor de lumi senine
Copilul tainicului vis
El te-a adus acum pe tine
La uşa ce eu ţi-am deschis?

Din zona lumilor eterne
Coboară veşnicul avânt
Şi pe amarul meu se-aşează
Ca mângâierea unui sfânt.

Încet..., încet... să nu ne-audă...

Acum am o mare dilemă:
Cert este că e scrisă în caietul meu. Cert este că scrisul este al meu. Cert este, categoric, nu e stilul meu. La fel de cert este că la sfârşit e o mică notiţă cum că aş fi consumat prima sticlă de gin din viaţa mea împreună cu amicul meu Alin (fără apă tonică că nu se găsea).
Aşa că dacă cineva o recunoaşte să-mi dea de ştire.
Dacă vă place vă rog distribuiţi-o pentru mai multe şanse.
Altminteri înseamnă că ginul acela e autorul!






36 de comentarii :

  1. Extraordinare versurile! Dar, chiar nu am nici o idee despre cine ar putea fi autorul. Daca se dovedeste ca "a vorbit ginul din tine", Radule, jos palaria! Sa-mi zici si mie marca bauturii miraculoase :), te rog mult de tot. Inspiratie multa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie să-l înteb pe Alin! Dar câte feluri de gin se puteau găsi în Tecuci în anii 80 ?

      Ștergere
    2. pai, asta stii tu mai bine decat mine ;) - eu inca nu-l gustasem.

      Ștergere
  2. Iti era lene sa scrii si versurile tale, daramite sa le scrii pe ale altora!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cât de bine mă cunoşti tu ! Pe atunci mă făceai golan că mai fumam prin curtea liceului sau că mai luam un pahărel de gin! :) Aaa, şi că nu-mi făceam norma la practica agricolă! :)

      Ștergere
    2. Noroc ca m-a mai lasat memoria intre timp;)

      Ștergere
  3. Hai nea Radule ca e faina poezia! Ginul l-ati luat de la shop? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc Cristi!
      În Tecuci nu era shop, dar era o alimentara, "la Complex" îi spuneam noi care avea rafturile ticsite cu Havana Club, Johnny Walker şi gin din ăsta. Nu mă-ntreba cum dar erau. Cum din celelalte mai gustasem, am hotărât să încercăm şi ginul. Mai ales că citisem o carte în care era lăudat ienupărul! :)

      Ștergere
  4. Foarte frumoasă poezia, Radu! Emoţionantă şi atinge!
    E clar, Iubirea, a scris-o, dacă ea nu era, nu exista, dor,... putea fi tot, Ginul, din lume acolo!
    Îmi place mult şi clipul.
    Ai o seară minunată, Radu şi-o săptămână rodnică! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce aromă ameţitoare are ginul ăsta al tău! O aromă de trubadur, născută într-un balcon! Foarte frumoasă poezia, Radu. Ne-ai mai servit cu degetarul din ea prin comentariile tale! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă străduiesc şi eu cum pot.
      Aroma tare, cum se serveşte?
      Şeherezada ???

      Ștergere
  6. Tu zici că nu-i stilul tău, eu încep să-l recunosc. Şi dacă ginul poate să scoaţă den tine aista poezie, ia mai toarnă-un păhărel colea şi apucă-te a scrie versuri. Nu lăsa talentul neudat.;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Radu, asculta sfatul meu: apuca-te de baut! Ginul scoate din tine chestii surprinzatoare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cu siguranta iti apartine. Si vinovatii sunteti, asa cum spui, doi. Inseamna ca trebuie sa-l treci coautor pe dl. Gin.

    RăspundețiȘtergere
  9. Încet, încet să nu m-audă
    Cei mulți ce nu mai au vreun dor
    Să nu cumva să îmi răspundă
    C-am strâns la mine tot ce-i dor.

    Nu-ți bate mintea să- nțelegi
    Dacă-s aievea sau vreun vis
    Mai bine vin’ de mă primește
    În pragul ușei ce-ai deschis.

    Să-mi dai un gin de mi-o fi sete
    Să vezi poeme ce-am să scriu
    Să-mi pregătești și trei bruschete
    De-mi va fi foame mai târziu.

    Încet, încet, să nu ne-audă
    Vecinul cel invidios
    Vom merge iute la culcare
    eu voi dormi pe canapea
    iar tu chiar în balcon, pe jos.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu, pe jos am mai dormit
      Dar în cort sau pe nisip
      Niciodată pe balcon
      Păi ce ăla mai e somn?

      Trei bruschete de la mine?
      O să spui că sunt divine
      Şi-o să vrei şi la pachet
      Plus reţeta ca prospect. :)

      Ștergere
    2. Păi, ăsta mi-a fost scopul,
      să nu ai pic de somn
      vreo muză ca să vie
      să-ți țină companie
      mai știi, poate-o să reînvie
      cenaclul din balcon
      să scrii iar poezie.

      Ștergere
    3. Di vină ai să fii și tu
      de am să-ntrec mâncănd măsura
      în loc să plec cu acceleratul
      am să ajung rapid de-a dura.

      Ștergere
    4. Vremea viselor trecu
      Nimic nu mai e cum fu
      Iar balconul altul este
      Celalalt e doar poveste

      Ștergere
    5. La bruschete sunt maestru
      Asa spun cei ce-au mancat
      Dar reteta-i sub sechestru
      Secretu-i bine protejat :)

      Ștergere
    6. Am și eu secret din asta
      dar ascuns el bine este
      dacă tu îl spui pe al tău
      iți spun unul despre...pește.

      Ștergere
    7. Mama lui de alt balcon
      și a ei de bătrânețe
      cum te lasă fără vis
      și elan din tinerețe.
      Ce noroc pe capul meu
      că am scris pe nori mereu.

      Ștergere
    8. Norii zboară-s efemeri
      Azi aici, mâine deloc
      De vreau să ascund temeri
      Scriu pe ei, că n-am alt loc
      :)

      Ștergere
    9. Hai că m-ai făcut curios
      Despre peşte ne-ndoios
      Dau secretul la bruschete
      La schimb, sper să şi merite :)

      Ștergere
    10. Mai întâi bruscheta
      să văd dacă-mi place
      apoi scrii rețeta
      și-o trimiți încoace.


      Ștergere
    11. Se ia pâine feliată
      La grătar e mângâiată
      Roşia-n cuburi tăiată
      Usturoi bine pisat
      Ulei de măsline
      Pentru alintat
      Pătrunjel pentru ornat
      Restul vine de la sine! :)

      Ștergere
    12. Asta-i clasica rețetă
      recunosc a ta-i mai bună
      bunătatea de bruschetă
      este unsă și cu rimă.
      Este bună la o agapă
      dacă peștele nu este
      că-i acoperit de apă.
      Ăsta îmi era secretul.:):)




      Ștergere
    13. Mai e o taină, tot sub apă
      În adânc mult îngropată
      Iar peştele, deşi înoată
      N-o găseşte niciodată
      Nici acum, nici la agapă!

      :))

      Ștergere
  10. Nu stiu ce as putea eu spune
    Despre povestea prea frumoasa a unui dor
    Cand mie soarele-mi apune
    In vis, in suflet si in nume purtand dor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ehe...
      dor de Dor, sună mai bine
      căci sunt lacrimi mai puţine

      Mulţumesc Dor!

      Ștergere

Fără comentarii anonime ! Nu vor fi publicate !
Şi dacă vreţi să înjuraţi vă rog s-o faceţi cu talent !